SINDROMUL DE TUNEL CARPIAN

Vreau sa va reţin atentia asupra unei probleme de care s-au lovit unii sportivi si care este neplacuta atat prin durerile ce apar, cat si prin caracterul relativ invalidant.Se intampla ca unii culturisti, mai ales aceia care se antreneaza in adevaratul sens al cuvantului sa experimenteze amorteli si tremuraturi la nivelul mainii, mai ales noaptea, si o usoara incapacitate de coordonare, sau daca doriti sa o numim neindemanare, la manuirea unor obiecte, precum un pahar sau o ceasca. De asemenea se remarca prezenta unei senzati dureroase la nivelul incheieturii mainii, cu tendinta la iradiere in intregul membru superior, catre umar. Simptomele descrise se datoreaza in multe cazuri sindromului de tunel carpian.

"Tunel carpian" - ce o fi asta? Suna destul de ciudat, parca te si astepti sa vezi trenul iesind printr-un capat, dar de fapt este o formatiune anatomica la nivelul pumnului, prin care trece un nerv foarte important, si anume nervul median. Cand acest tunel este comprimat asupra nervului median se exercita in mod gradat presiune. Compresia nervului median produce simptome ca amorteala, tremuratura si slabiciunea musculaturii care este inervata de acest nerv. Este vorba de muschi importanti de la nivelul mainii, iar rezultatul este reprezentat de incapacitatea de efectuare a unor activitati motorii diverse, de diverse grade, in functie de severitatea compresiei.

Care este prognosticul acestei afectiuni? Daca nu este tratata, degradarea continua a functiei nervului median poate duce catre un punct unde nu se mai poate face nimic, deoarece afectarea devine permanenta si ireversibila. Rezultatul poate fi o slabiciune accentuata a mainii, pana la un nivel la care obiectele nu mai pot fi apucate ferm, iar activitatiile care presupun abilitati de munca cu detalii fine devin imposibile. Ocazional, atunci cand cauza ce sta la baza sindromului de tunel carpian este un accident acut, ca de exemplu o lovitura puternica la nivelul mainii, se poate aplica un tratament relativ simplu si care inlatura pericolul complicatiilor sau evolutiei nefavorabile. In mod obisnuit, mai ales daca simptomele au aparut de mai mult timp, iar cauza este necunoscuta se recomanda interventia chirurgicala.

Desi destul de frecvent nu se poate afla cauza sindromului de tunel carpian, putem enumera printre cauze sarcina, poliartrita reumatoida, orice afectiune inflamatorie si mai ales traumatismele repetate la nivelul mainii, ca de exemplu activitatile manuale grele, diversele meserii manufacturiere si nu in ultimul rand sportul, dintre acestea remarcandu-se culturismul.

Cum stabilim diagnosticul de sindrom de tunel carpian? Cele mai frecvente simptome si semne sunt:

Amorteli si tremuraturi fine ale mainii

• Scaderea progresiva a sensibilitatii tactile a degetului mare, aratatorului si degetului mijlociu
• Inregistrarea unor senzatii de "curent electric" ce traverseaza mana atunci cand medicul loveste usor traseul nervului median la nivelul incheieturii pumnului
• Aparitia simptomelor enumerate mai sus atunci cand se mentine pumnul in pozitia de flexie pentru un minut

Tratamentul

Exista doua mari categorii de tratament: chirurgical si nechirurgical.

Tratamentul nechirurgical se recomanda in cazuri usoare si consta in utilizarea unor atele (arata ca niste placute din diverse materiale si se fixeaza de membrul afectat cu fase) sau aparate de contentie flexibile (sub forma unor manusi, ce fixeaza articulatia pumnului). Acestea se poarta in timpul noptii si previn indoirea pumnului. Punand in repaus articulatia pumnului (care este formata prin alaturarea capetelor distale ale ulnei si radiusului si o parte din oasele carpiene) inflamatia si edematierea membranei sinoviale sunt reduse, ceea ce micsoreaza presiunea exercitata asupra nervului. De asemenea, utilizarea medicatiei antiinflamatorie este benefica in scopul amintit anterior. In cazurile mai severe tratamentul presupune injectarea de cortizon in tunelul carpian. Cortizonul se va raspandi de-a lungul tunelului carpian si va reduce inflamatia membranei sinoviale (aceasta formatiune anatomica captuseste interiorul articulatiilor si secreta un lichid care lubrifiaza capetele articulare, facilitand frecarea dintre ele). Doza uzuala de cortizon este mica, nu are efecte secundare si prin reducerea inflamatiei diminueaza presiunea ce afecteaza nervul. Tratamentul nechirurgical este eficient daca diagnosticul este stabilit la scurta durata dupa debutul bolii.

Tratamentul chirurgical se aplica la pacientii la care alte metode terapeutice nu au reusit sa amelioreze durerea si celelalte simptome. Interventia chirurgicala este numita "eliberatoare", deoarece se sectioneaza ligamentul care formeaza "tavanul" tunelului carpian (ligamentul carpian volar), astfel eliminandu-se presiunea ce actioneaza asupra nervului median. Operatia se efectueaza sub anestezie locala, prin injectarea solutiei anestezice in mana sau in antebrat. Ligamentul se sectioneaza printr-o mica incizie, care are rolul de a scadea presiunea la nivelul nervului si de a facilita recuperarea. Ocazional poate fi necesara anestezia generala, in cazurile mai complicate. O tehnica moderna, numita artroscopie, permite o perioada de recuperare mai scurta, iar incizia este mult mai mica. Cel mai frecvent pacientul nu necesita spitalizare.

Rezultatele pe termen indelungat ale chirurgiei sunt de obicei excelente. Trebuie amintit ca durata de timp necesara recuperarii nervului depinde de lungimea perioadei cat acesta a fost comprimat anterior. Daca exista o afectare extensiva datorata unei perioade de compresie de cateva luni, vor fi necesare alte cateva luni pana ca nervul sa-si reia complet functia. In aceasta perioada mana va deveni progresiv mai puternica si se va recapata capacitatea senzitiva. Daca nu s-au produs leziuni permanente la nivelul nervului este posibil ca functiile acestuia sa revina la normal in proportie de 100%. Numai ocazional s-au inregistrat afectari atat de severe incat recuperarea functionala sa fie partiala sau chiar sa nu se produca.

Riscurile interventiei chirurgicale sunt infectia, lezarea nervului, vaselor de sange sau tendoanelor, persistenta simptomelor, probleme privind anestezia, dar sunt rare, iar rezultatele favorabile sunt in procent mult mai mare decat complicatiile sau recidivele.

Prognosticul este cu atat mai favorabil cu cat tratamentul este aplicat mai curand. Pentru ca exista cauze multiple si uneori intricate, sindromul de tunel carpian este dificil de prevenit. Stari patologice asociate cu aparitia acestui sindrom sunt artrita, diabetul zaharat, fracturi sau luxatii ale oaselor articulatiei pumnului, dezechilibre hotmonale (tiroidiene, de menopauza), sarcina. Totusi, in ceea ce priveste practicantii culturismului, cauzale majore ce stau la originea aparitiei sindromului de tunel carpian sunt miscarile repetitive de apucare (a unei haltere, de exemplu), mai ales cu o priza puternica si flexia constanta a articulatiei pumnului.

Pentru a preveni aparitia sidromului de tunel carpian se recomanda urmarea unui program de antrenament inteligent, care sa nu solicite excesiv incheietura mainii, alegerea judicioasa a exercitiilor si acordarea unui timp de refacere suficient. In cazul aparitiei simptomelor descrise este de preferat intreruperea temporara a exercitiilor ce implica miscari in aceasta articulatie (mai ales exercitiile pentru musculatura antebratului) si eventual aplicarea locala a unui antiinflamator usor. Daca nici dupa aceste masuri durerile nu inceteaza si simptomatologia se agraveaza se recomanda prezentarea la medic, singurul in masura sa puna un diagnostic precis si sa stabileasca conduita terapeutica.

Culturistii sunt oameni puternici, rezistenti si obisnuiti sa suporte durerea, insa e bine sa aiba in vedere si astfel de lucruri aparent minore, care lasate in voia sortii pot conduce la complicatii dificil, sau poate chiar imposibil de tratat, si care pot distruge o cariera promitatoare.

Dr. Serban Damian

Acest articol a fost vizualizat de 162955 ori.