Marius Rus (Ironman)
Oamenii deosebiti fac performanta. Indiferent de domeniu: sport, profesie, arta. Ii impinge ceva din interiorul fiintei lor sa isi depaseasca limitele. Nu neaparat sa se ia la intrecere cu ceilalti, ci mai ales cu ei insisi.
Mediocrii ii privesc cu suspiciune pe cei care lupta sa se ridice, sa se autodepaseasca. Acestia nu au cum sa ii inteleaga pe cei care fac antrenamente dificile zi de zi, pe cei care stau cu nasul in carti studiind sau pe cei care isi dedica viata creatiei artistice. Asta pentru ca in zilele noastre e mai trendy sa faci "combinatii" din care sa iasa banii multi, cu cat mai putina munca si bataie de cap.
Dar nu despre acest lucru discutam acum.
Vreau sa va prezint un om deosebit, un personaj prea putin cunoscut la noi in tara - pe de-o parte datorita modestiei lui si pe de alta parte pentru ca sportul pe care il practica este practic necunoscut in Romania.
Ironman. O competitie de ultraanduranta, pe cat de dificila, pe atat de populara acolo unde oamenii pretuiesc performanta reala si de calitate.
Povestea lui Marius Rus a inceput cat se poate de simplu. A vazut omul un afis pe o strada din Brasov un afis care avea sa insemne inceputul carierei sale de "ironman"-ist, si ce si-a zis: Hai sa incerc! Afisul despre care vorbim anunta un concurs de triatlon olimpic care avea sa se desfasoare la Sfantul Gheorghe, in anul de gratie 2000. Pentru cine nu stie ce este un triatlon olimpic : inot 1,5 km, ciclism 40 km si alergare 10 km. Toate acestea intr-o cursa continua - fara pauze intre probe. Pe vremea aceea nu era mai deloc antrenat, desi facuse sport la viata lui orientare montana, insa asta nu l-a impiedicat sa se prezinte la concurs.
Dr.S.Damian: Mi-ai povestit ca la primul tau concurs te-ai dus, asa cum se spune, cu capul inainte. Povesteste-ne prima ta experienta in triatlon.
Marius Rus: Practic am inceput sa ma antrenez cu o saptamana inainte de concurs. Apucasem sa spun fata de sotia mea ca o sa particip si nu am vrut sa dau inapoi. Poate ca as fi renuntat, insa ea m-a ambitionat sa ma duc. Imi amintesc ca in seara de dinainte de concurs am baut 3 sticle de bere, care a doua zi mi-au iesit prin toti porii pielii. In jurul meu, toti concurentii erau suplii, atletici, iar eu aveam... burta. Nu foarte mare, dar aveam. Pe vremea aceea aveam 75 kg (la o inaltime de 1,68 m), iar acum am 60 kg. M-am gandit atunci ca am pus-o de mamaliga. Nimeni nu credea ca o sa termin concursul. Dupa proba de inot am iesit la jumatate din 40 de concurenti. La bicicleta mi-a fost greu - dupa proba aceasta am iesit ultimul. Desi la alergare m-am simtit bine, la finalul concursului eram ultimul. Dar terminasem cursa si asta conta. In anul urmator (2001), dupa ce m-am antrenat foarte serios, am iesit pe locul 10 (din 54 de participanti) la Half Ironman-ul de la Zarnesti.
Dr.SD: Ai pronuntat cuvantul "Ironman", care de fapt este subiectul discutiei noastre. Multi romani habar nu au ce este acest concurs. Da-ne cateva informatii.
MR: Ironman este o competitie de triatlon care consta in urmatoarele probe: inot 3,8 km, ciclism 180 km si alergare 42 km (maraton). Toate aceste probe se desfasoara fara pauze intre ele, fara a depasi un timp total maxim de 16 ore. Istoria Ironman-ului este destul de recenta. In urma cu 26 de ani, un grup de puscasi marini a stabilit aceste distante si au vrut sa vada daca sunt in stare sa le parcurga. Din 30 de concurenti, doar 15 au reusit sa termine. A fost un fel de pariu, o testare a fortelor. In anul urmator s-a facut publicitate si au venit mai multi concurenti. Practic acum concursul Ironman se organizeaza in toata lumea si aduna mii de oameni de toate nationalitatile. Hawaii este "capitala" fenomenului Ironman. Aici ajung in jur de 3000 de participanti, care obtin timpi buni la alte concursuri si se califica pentru Hawaii. Dintre acestia, doar aproximativ 100 sunt sportivi profesionisti, adica cei care isi petrec tot timpul antrenandu-se pentru acest concurs si care traiesc din sponsorizarile oferite pentru a concura.
Dr.SD: Ai participat la 8 concursuri Ironman. Te-ai gandit vreodata sa devii profesionist?
MR: Daca as putea cobori sub 10 ore... Cel mai bun timp pe care l-am obtinut pana acum a fost 10 ore si 42 minute (adica un timp excelent, n.red.). Teoretic m-ar tenta, insa e prea mult sacrificiu si sunt cam... batran pentru asta (38 ani). Diferenta de varsta fata de tinerii care intra la profesionisti este prea mare si ei au cu totul alte sanse. La profesionisti este important sa te clasezi in primii 10 finalisti, ceea ce este foarte greu. Ca sa iti faci o idee: pentru a cobori sub 12 ore trebuie sa te antrenezi cam 20 de ore pe saptamana, adica 2-3 ore pe zi, cu cel putin 3 luni inainte de concurs. Una e sa faci sport de placere si altceva sa devina un servici...Eu am participat pana acum la 8 Ironman-uri 5 in Ungaria (Balaton), si cate 1 in Spania (Lanzarote), Franta (Gerardmer) si Italia (Elba) si peste 10 Half Ironman-uri (Romania, Ungaria, Croatia).
Dr.SD: Dupa ce ai participat la primul concurs, ce te-a determinat sa continui?
MR: La inceput a fost ambitia. E ca atunci cand abia ti-ai luat permisul de conducere si incepi sa conduci fara a fi constient de riscuri, fara a fi pregatit. Imi place sa simt adrenalina. Eu am facut turism montan si visam sa ajung pe Everest, dar am avut un accident in care mi-am rupt un picior si am prins teama de munte si de inaltime. Am avut fractura bimaleolara si doctorul mi-a spus sa fiu multumit daca o sa mai merg. Dupa cativa ani m-am intalnit cu acel medic si i-am spus la ce fel de concursuri particip. A fost extrem de uimit.
Primul meu Ironman l-am facut in Ungaria. Am inca proaspata in minte atmosfera din timpul concursului: lumea care aclama, adrenalina, emotia la trecerea liniei de sosire. Nu exista nimic care sa se compare cu asa ceva. Extraordinar este ca dupa o cursa, desi esti foarte obosit, te gandesti unde o sa mergi la urmatorul concurs. E un fel de dependenta. Totusi exista si oameni care au facut o cursa si au zis ca nu mai fac inca odata asa ceva. Cred ca depinde de caracterul fiecarui om. Senzatiile dupa primul Ironman au fost unice si irepetabile. Apoi am inceput sa vreau sa imi bat propriile recorduri.
Dr.SD: In timpul concursurilor ai sentimentul de competitie, ca ai alerga ca sa ii intreci pe ceilalti?
MR: Nu. Eu concurez pentru sentimentul extraordinar din timpul cursei, pentru placerea proprie. Revenind la profesionisti, eu cred ca daca ai in spate un sponsor simti o presiune. Poate ca e bine pentru performanta, dar nu stiu cat de bine este pentru organism. Eu fac sportul acesta ca hobby, doar pentru sufletul meu. Sigur nu m-ar deranja sa am un sponsor, sau mai multi, dar n-as vrea sa ma oblige sa imi fortez limitele mai mult decat consider eu posibil.
Dr.SD: Te antrenezi foarte mult. Povesteste-ne cum se antrenaza un "om de fier".
MR: In mod normal, pregatirea pentru un Ironman se intinde pe mai multe luni. Dupa un concurs incep cu o luna de antrenament lejer, cam o ora pe zi - forta, plimbare cu bicicleta, alergare, inot. De obicei merg toamna la concursuri, asa ca dupa aceasta luna continui cu programul de iarna, adica merg la patinonar - ma ajuta sa imi antrenez muschii coapselor, alerg prin zapada, in panta si merg la bazin, unde inot folosind palmare si labe, care imi dezvolta forta. Treptat incep sa cresc durata antrenamentelor. La inceput nu stiam sa ma antrenez, asa ca am apelat la prieteni - antrenori de inot si atletism, care m-au invatat tehnici de antrenament. Ca idee, in triatlon daca iesi odihnit din apa ai energie pentru urmatoarele probe, dar daca nu...
Ma antrenez 6 zile pe saptamana, de obicei dimineata, pentru ca atunci sunt odihnit. Impartit pe zile, programul meu arata cam asa:
Luni - este o zi mai usoara in care merg la sala de forta si imi antrenez toate grupele musculare, cu exercitii in sistem circuit, greutate medie, repetari multe si executie in viteza
Marti - inot 3000 m, apoi alerg sau ies cu bicicleta (in functie de vreme). De obicei alerg afara; nu imi place banda de alergat fiindca am senzatia ca nu pot sa ma oxigenez bine si nici sa ma racoresc.
Miercuri, joi si vineri - fac acelasi program ca marti, dar alternez intre pedalare si alergare
Sambata - fac o cursa lunga cu bicicleta, de 3-4 ore, adica mai mult de 100 km. Apoi, fara pauza alerg 30 de minute, simuland situatia din concurs. E important sa antrenez aceasta legatura, ca sa se obisnuieasca muschii.
Duminica - fac o alergare lunga de 20-25 km
La fiecare 10 zile iau o zi de pauza. Cu trei luni inainte de concurs incepe o perioada de pregatire speciala, in care inot, alerg si pedalez minim o ora pe zi (din fiecare), ajungand la antrenamente si de 5 ore zilnic. Cu 6 saptamani inainte de "ziua cea mai lunga" fac o perioada de supraincarcare de 2 saptamani in care ma antrenez foarte puternic, apoi urmeaza 1 saptamana de revenire, cu antrenamente lejere, urmate de o perioada de 2 saptamani de sustinere, in care fac antrenamente mai usoare, iar in ultima saptamana de dinainte de concurs ma odihnesc, incarcandu-mi la maxim bateriile pentru marea incercare.
Dr.SD: Cum trebuie sa manance cineva care se pregateste pentru Ironman. Ai un regim mai special? Suplimente nutritive folosesti?
MR: Regimul meu alimentar se bazeaza in principal pe un aport crescut de carbohidrati. Asta ca sa am ce "arde" la antrenamente. Ca sa rezisti la 6 ore de efort e nevoie sa mananci multe paste fainoase, fructe, salate. Practic, eu dimineata mananc orez cu lapte, paine cu gem, sunca presata si iau vitamine si aminoacizi. Dupa prima parte a antrenamentului mananc cicolata si biscuiti. La pranz mananc paste fainoase, piept de pui, salate, fructe si o bautura proteica cu multi carbohidrati, in jur de 80%. Dupa-amiaza ma odihnesc si eventual mai ies la o alergare de 30 de minute. Seara mananc sendviciuri calde, lapte, ceai. Cred ca daca as fi mai atent cu alimentatia, as putea scoate timpi mai buni in concurs. Suplimente am experimentat mai multe - concentrate proteice, creatina, aminoacizi - ca sa vad ce imi merge mai bine, asta pentru ca fiecare organism este unic.
Dr.SD: Cat de dificila este pregatirea pentru un concurs? Ma refer atat la aspectele fizice, cat si financiare. Merita tot acest efort?
MR: Realitatea este ca trebuie sa faci destule sacrificii. De multe ori nu am putut iesi cu prietenii, nu m-am putut duce la nunti, petreceri... pentru ca nu imi permiteam sa nu ma odihnesc. Prietenii ajung sa creada ca nu vrei sa te intalnesti cu ei...
Daca merita? Categoric DA. E vorba despre acea senzatie unica de la linia de sosire, cand uiti de toate eforturile si sacrificiile.
In privinta banilor - banii sunt facuti sa fie cheltuiti. Fiecare are hobby-ul sau. Placerea mea este sa imi cheltuiesc banii pe acest sport si o fac pentru ca ma simt bine, sufleteste si trupeste. Ma simt puternic. Este adevarat ca nu e un sport ieftin. Pentru o cursa cheltuiesc cam 3000 euro - insumand aici 6 luni de pregatire si deplasarea (hotel, taxa de participare). O bicicleta buna costa minim 2000 de euro. Un costum de neopren pentru inot costa in jur de 300 euro.
Dr.SD: Ai acumulat in acesti ani foarte multa experienta, dar si o multime de intamplari din timpul antrenamentelor si concursurilor. Povesteste-ne o intamplare care te-a marcat.
MR: Eram la Ironman Lanzarote, in insulele Canare. Inainte de start ni se spusese ca au fost semnalati rechini in zona. Oricum adorm greu inainte de concursuri, dar de data aceasta m-am chinuit mult, pentru ca aveam in cap doar imagini din filmul "Falci". A doua zi, la proba de inot, in oceanul Atlantic era valuri de 1,5 metri. La un moment dat m-am abatut cu vreo 10 metri de la traseu, spre lateral si nu am mai vazut nici barcile organizatorilor, nici bali
zele care marcau traseul. Gandul meu era numai la rechini. Dar am reusit sa vad grupul si am inotat in viteza pana in mijlocul lui, unde am ramas toata cursa. Strategia mea era sa ma asigur ca ii mananca pe cei din margine, nu pe mine (ride). Adevarul e ca s-au intamplat si tragedii. La Ironman-ul de la Port Elisabeth, Africa de Sud, curentii puternici au tras in larg cativa concurenti si unul a fost mancat de rechini. Totusi acestea sunt cazuri izolate.
Dr.SD: De ce in Romania nu se organizeaza concursuri Ironman? Nu exista oameni dispusi sa se antreneze?
MR: Concurenti s-ar gasi, dar nu exista sponsori dispusi sa investeasca. Nici primariile nu sprijina acest gen de manifestari sportive. La Zarnesti, unde cu ani in urma se organiza un Half Ironman, nu s-a putut obtine o bucatica de sosea nationala pentru concurs; toate probele trebuiau sa se desfasoare pe drumuri judetene, care din nefericire sunt foarte proaste. Asa ca cei care organizau concursul au preferat sa nu se mai complice...
Federatia de triatlon nu ne sustine aproape deloc - abia daca a dat 5 biciclete in 5 ani. Si in plus nu organizeaza decat triatlon olimpic. Din pacate sportul nu e sustinut de stat si din acest motiv nu mai avem sportivi. Ciclistii nu au unde sa se antreneze. Soferii din Romania nu au pic de respect fata de ciclisti; dupa ce ca nu avem unde sa ne antrenam, nici nu suntem in siguranta pe sosele. In Germania am asistat la o scena de-a dreptul incredibila (in comparatie cu situatia de la noi): pe un drum putin circulat se antrena un ciclist, iar din sens opus venea o masina. Cand soferul l-a vazut pe ciclist, nu numai ca a incetinit, dar a tras pe dreapta ca sa fie sigur ca nu exista nici un pericol. La noi nu ai sa vezi asa ceva... Din pacate.
Dr.SD: Crezi ca sunt sanse ca in viitorul apropiat sa se organizeze si la noi in tara un Ironman?
MR: Nu vad nici o posibilitate in viitorul apropiat. Poate doar Half Ironman. Maratoanele au mai multe sanse, fiindca nu necesita dotari speciale. Realitatea este ca nu exista sportivi nici pentru triatlonul olimpic... deci greu pentru un Ironman. Sper sa apuc sa vad un Ironman in Romania. Dar pentru asta, mai intai trebuie sa se schimbe mentalitatea oamenilor. Noi importam multe chestii de "dincolo", deci probabil ca se va schimba ceva si noi. Cine stie cand...
Dr.SD: Exista si alti romani care au participat la Ironman?
MR: Da, au mai fost cativa: Vlad Rosca Metaxa (a concurat in Franta si Ungaria), Kontz Sandor (din Sfintu Gheorghe) si Vlad Stoica, despre care ai scris chiar tu un reportaj in Men's Health. Mai exista si altii care au facut doar o cursa si s-au oprit; maxim 10 persoane in toata tara.
Dr.SD: Vrei sa continui sa participi la Ironman?
MR: Da. Obiectivul meu actual este sa cobor sub 10 ore si 42 de minute. Acesta este recordul meu personal pana acum.
Dr.SD: Ce parere ai despre sportul de masa ce se practica in Ro?
MR: Salile de fitness sunt cele mai populare la noi. Asta pentru ca romanii sunt comozi. Sporturile aerobe sunt mai dificile. Multi au impresia ca doar mergand la sala poti sa arati bine. E vorba de publicitate aici. Si antrenamentele pentru triatlon iti dezvolta un corp frumos, dar la acest sport nu poti sa ai multa masa musculara, fiindca o cari toata pe picioare.
Dr.SD: Dupa parerea ta, cine ar putea sa participe la un concurs gen Ironman ?
MR: Practic oricine duce o viata sportiva, se alimenteaza corect si se odihneste cat trebuie. Intr-un cuvand e necesar sa duca o viata echilibrata, sa creada in puterea sa si sa gandeasca pozitiv
Dr.SD: Pentru ca ai adus vorba despre aspectul psihic, spune-mi ce faci ca sa te motivezi sa continui.
MR: Ca sa participi la Ironman trebuie sa ai un psihic puternic. Daca esti bine antrenat, nu ai cum sa clachezi fizic, insa psihicul te poate trada. Oamenii labili psihic nu au ce cauta la aceste competitii. E vorba de (in medie) 12 ore de efort continuu. Eu nu am simtit niciodata in timpul cursei ca nu mai pot. In acele momente ma gandesc ca m-am antrenat atat si nu se poate sa cedez, ca ce e greu a trecut. Nu trebuie sa te gandesti la durere. Incerci sa o ignori. Pentru ca daca te lasi prada problemelor, te demoralizezi si atunci esti predispus sa renunti.
Dr.SD: Ce faci ca sa depasesti astfel de momente dificile?
MR: Vorbesc cu mine, ma incurajez. Ma mint singur ca totul e bine si frumos, desi ma dor toate. Organismul tinde sa aleaga partea usoara. Isi baga dracul coada si iti spune Ce-ar fi sa te opresti si sa spui ca nu te-ai simtit bine.... Intr-un moment ca acesta trebuie sa te gandesti imediat la ceva frumos, optimist, cum ar fi trecerea liniei de sosire. Simplul fapt ca vizualizezi momentul finisului iti da o energie extraordinara si poti sa continui. In perioada de pregatire trebuie sa iti antrenezi si psihicul, altfel nu ai cum sa reusesti. Eu am concurat la Lanzarote tocmai pentru ca este cel mai greu concurs Ironman din lume si acum, de cate ori am momente proaste, ma mobilizez spunandu-mi ca daca am reusit sa termin acolo, restul e simplu de facut.
Dr.SD: Cum te simti dupa un Ironman ?
MR: Imediat ma simt in al noualea cer, insa dupa aceea urmeaza o perioada mai rea. Organismul e sfarsit, terminat, te dor toate, iar psihicul este epuizat. Esti vlaguit de forta. Dupa o cursa scad de la 60 kg la 55 kg. Te simti ca un om bolnav si poti sa ai depresii. Solutia este sa te odihnesti. Eu imi acord 2-3 saptamani de pauza totala. Si beau 3-4 beri :)
Dr.SD: Cu ce ai compara terminarea unui Ironman ?
MR: Este o senzatie incomparabila. Dupa fiecare concurs am simtit ca daca am terminat un Ironman, pot sa fac orice. Multi oameni ma privesc ciudat si nu inteleg de ce ma antrenez atat. Cand vad ca sunt atat de putine persoane in tara asta care sa imi impartaseasca pasiunea, ma intreb si eu daca e normal ce fac, dar cand vad in strainatate ce amploare are acest fenomen mondial, imi revin, ma gandesc ca acesta este modul meu de viata si merg mai departe.
Dr. Serban Damian
Articol supervizat de Dr. Serban DAMIAN, nutritionist sportiv, Centrul de nutritie Superfit
Voteaza articolul ( Articolul este votat ca supeeeerrrr!!!.)Adauga un comentariu Acest articol are 4 comentarii.
Excelent articol!!!
Ar fi bine sa datati articolele, in ce an si luna a fost luat interviul? La nivel de 2013, situatia e mult schimbata.
Citind acest articol, mi-am amitit de un vechi prieten care mi-a sadit in suflet placerea de a alerga, de a ne catara pe munte, de a inota ori pedala...Acum 25 de ani eram singurii oameni care faceau jogging in drum spre servici, pe o strada in care erau multe fabrici ...la inceput alergam 2 km, apoi 5 si apoi am incercat sa alerg de la Campina la Sinaia...am abandonat prima oara la Comarnic si l-am asteptat pe Florin care alerga la fel de proaspat si la intoarcere...Am inteles ca acum este antenor de fitness iar fata cu care alerga sau zbura cu deltaplanul s-a stabilit in Spania si a concurat ani la rand in maratoanele de acolo. Nu pot uita insa zambetul lui sincer si sanatos, bucuria care ii inunda fata cand ajungea primul in varf sau cand ne avantam cu parapanta la Busteni.
Acesti ,,Oameni de fier' sunt extremi de sensibili insa daca ajugi sa-i cunosti, si arata ca OMUL poate sa traiasca si altfel: echilibrat,in comuniune cu Natura si incercand a-si depasi limitele fara a se impauna de asta!
Multumim frumos D-le Marius RUS pentru Exemplul dat.
Sunt foarte impresionat de acest om,brovo lui.Sincer si eu ma antrenez de unul singur,am participat la 2 triatlonuri (unul in Romania si altul in Montreal), parca m-am regasit in aceasta poveste.
Felicitari si bafta multa!!!
Adauga un comentariu
Completati codul din imagine (daca nu vedeti codul, apasati pe butonul trimite pentru a se genera alt cod)
Nota : campurile marcate cu * sunt obligatorii