TINERII SI PUBLICITATEA ALIMENTARA

In zilele noastre oamenii nu-si mai cumpara haine ca sa-si acopere goliciunea si nici hrana ca sa-si astampere foamea. De multe ori ni se intampla sa cumparam un produs alimentar doar pentru ca l-am vazut la televizor si sa-l consumam chiar daca nu ne era foame. Comunicarea verbala in publicitate trebuie sa poata fi perceputa, sa traga atentia si sa poata fi inteleasa fara dificultati. Argumentatia centrala in vederea achizitionarii produsului ar trebui sa fie cat se poate de clara. Cuvintele trebuie sa exprime realitatea publicitara intr-o maniera pozitiva. Dar pana cand toate acestea vor deveni parte a codului etic al publicitarilor, noi vom cumpara si consuma in continuare produse alimentare fara sa stim ce contin acestea cu adevarat.

Copiii sunt convinsi si convingatori

Continutul publicitatii produselor alimentare destinate copiilor si adolescentilor a ramas surprinzator de stabil in ultimii 30 de ani. Desi diferitele moduri de publicitate pentru copii exista, televizorul a ramas cel mai predominant mod de atac al poftelor convingatoare. Incepand cu anii 1970 aproximativ 50% din reclamele de la televizor au fost dedicate publicitatii alimentare. Alimente nesanatoase, cum ar fi bomboanele din zahar si pranzul la pachet luat pe fuga predomina in publicitate. Sunt relativ putine reclamele pentru produsele alimentare care se califica drept "sanatoase". Reclamele la mancare implica mai ales distractia si fericirea ca sa-si vanda produsele si nu descriu valoarea nutritiva. Ar trebui sa contina, mai degraba, furnizarea de informatii utile despre produs pentru cei care il consuma, caci anunturile care vizeaza copiii includ adesea informatii neclare precum "parte a unui mic dejun complet" si parintii nu concep ce anume le mai lipseste pentru masa completa a copiilor.

In anii 1970, cercetatorul Earle Barcus a realizat un studiu despre publicitatea la televizor care are ca tinta copiii si a ajuns la concluzia ca 64% din toate anunturile erau legate de produsele alimentare. Aceasta tendinta a avut loc relativ constant la sfarsitul anilor 1980 si 1990, cand doua alte echipe de cercetare au descoperit rezultate similare, cu exceptia ca anunturile pentru jucarii parea sa fi depasit categoriile de bomboane ai gustari. Unul dintre aceste studii a estimat ca persoanele tinere, in special copiii sunt expusi anual la 11 000 de reclame televizate pentru mancarea mai pu��in nutritiva. Majoritatea produselor alimentare din publicitate sunt produse cu o cantitate uriasa de zahar cum ar fi bomboanele gumate, bomboanele tari, prajiturile, biscuitii si sucurile. Unele studii au aratat ca mai putin de 31% din anunturile alimentare adresate copiilor contineau mentiuni de sanatate.

Tinerii isi urasc corpul din cauza televizorului

Relatia dintre mass-media si bolile din alimentatie a fost frecvent studiata in domeniul comunicarii si sanatatii. Multi cercetatori au incercat sa stabileasca o legatura intre frecventa de vizionare a modelelor nerealiste si caracterul si sentimentele de nemultumire cu greutate personala, imaginea corpului. Studiile arata ca mass-media nu ar trebui sa reprezinte in mod adecvat cadre largi a corpului. Media infatiseaza adesea intr-un mod nerealist fete tinere cu corpuri subtiri demne de invidiat si gata sa fie imitate. Tinerele care se uita mai mult timp la televizor sunt mai nemultumite cu trupurile lor. In acest caz este mai probabil sa apara simptome de tulburari de alimentatie decat la cele care se uita mai putin la televizor.

Dependenta de ecran

Cele mai recente studii cu privire la utilizarea mass-mediei de catre copii si adolescenti au ajuns la concluzia ca cei cu varsta cuprinsa intre 8 si 18 ani isi petrec sase ore si jumatate pe zi uitandu-se la televizor. Prea putini mai lectureaza o carte sau rasfoiesc o revista ori un ziar. Televizorul ramane mediul lor dominant, reprezentand o medie de aproape patru ore pe zi (inclusiv timpul petrecut pentru vizionarea filmelor pe video si DVD-uri). Desi a existat o usoara scadere in ultimii ani a numarului copiilor care se uita la TV, timpul lor in fata ecranului a crescut usor la nivel global, din cauza timpului petrecut pe computere si jocurile video.

Comportamentul moral al copiilor si exemplele de la TV

Exista mai multe mecanisme posibile prin care expunerea la mesaje morale la televizor ar putea avea un impact pozitiv asupra tinerilor. In primul rand, mesaje morale ar putea fi transmise prin modelarea de comportamente. Psihologul Albert Bandura a furnizat initial probe de modelare prin care arata ca atunci cand asolescentii vad la televizor actiuni violente asupra unei papusi, copiii tind sa se comporte la fel asupra jucariei pe care o au la indemana sau chiar asupra animalelor de companie. Acest mecanism de modelare poate facilita, de asemenea, invatarea comportamentelor morale. De exemplu, intr-un experiment, unui grup de copii i-a fost prezentat un caz in care un baiat si-a riscat viata pentru a salva un catel, in timp ce unui alt grup de copii i s-a prezentat un program neutru fara nicio modelare a comportamentului moral. Apoi, ambele grupuri de copii au fost rugate sa joace un joc in care acestea ar putea castiga puncte prin apasarea unui buton in mod repetat; cu cat apasau de mai multe ori pe buton cu atat castigau mai multe puncte. Cu toate acestea, copiii au fost pusi concomitent in situatia de a asculta niste pui inchisi intr-o cutie si li s-a spus sa apese pe buton spre a le oferi ajutor puilor in caz de dificultate. Cei care au vazut programul prosocial au fost mult mai tentati sa apese pe buton pentru a ajuta puii fata de cei care au vizionat programul neutru. Pe scurt, se pare ca personajele de la televizor pot reda exemple de mesaje cu caracter moral.

Din luna iunie 2009 Consiliul Roman pentru Publicitate (RAC) este depozitarul Codului etic pentru publicitatea adresata copiilor referitoare la produse alimentare. Astfel sesizarile privind probleme tratate de acest Cod intra sub incidenta RAC si sunt analizate de catre acesta.

Irina Enea

Acest articol a fost vizualizat de 41807 ori.