SFATURI PENTRU TINERELE MAMICI

Din experienta clinica am observat ca, desi venirea pe lume a unui copul este un miracol, cea mai mare bucurie, tinerele mamici nu sunt numai fericite ci si foarte stresate si, de multe ori, depasite de situatie in ceea ce priveste noile responsabilitati. Si asta pe buna dreptate, pentru ca un copil implica schimbarea totala a modului de viata anterior, o multime de decizii ce trebuie luate intr-un interval scurt de timp, o perioada de-a dreptul bulversanta pentru tanara mamica.

O sa incerc sa dau cateva sfaturi pe care mamicile sa le urmeze atunci cand isi aduc bebelusii acasa. Sunt sigura ca asta fac si neonatologii si medicii pediatri, dar, de multe ori, mamicile sunt asa emotionate si dornice sa stea cu copilasii lor, incat lasa pe un plan secundar sfaturile primite. De multe ori nici timpul medicului nu este suficient pentru a raspunde la toate intrebarile tinerei mamici constiincioase. Fara a pretinde ca stiu despre ce este vorba, eu insami nefiind mamica, o sa incerc sa dau doar cateva sfaturi pentru o mai buna adaptare a copilului cu mama, cu cei din jur si cu noua casa.

Atunci cand ajunge acasa, mamica trebuie sa porneasca de la premiza ca incepe o viata noua, cu bune si cu rele ca in orice situatie, dar mai ales cu mult stres si multe situatii noi si dificile, asa ca aceasta noua situatie nu trebuie privita ca viata in roz ci mai degraba ca un sir lung de provocari condimentate cu extrem de multa fericire. Cel mai bine este ca bebelusul sa aiba camera lui sau cel putin un coltisor al lui si sa nu fie asaltat de vizite cum ajunge acasa pentru ca ar putea aparea rezultate nedorite (viroze foarte usor de "castigat" la cei mici - in primele saptamani este aparat de imunitatea mamei, apoi are o perioada in care imunitatea este foarte scazuta pana cand organsimul invata sa se apere singur, astfel incat este bine sa-l protejam cat mai mult)

Dupa ce i-am creat spatiul necesar in noua lui casuta (nu se compara nici pe departe cu confortul din burtica mamei, dar ne straduim cat putem de bine) se pune problema hranirii pentru ca nu uita sa ne dea repede de inteles ca ii este foame. Desi probabil majoritatea mamicilor cunosc lectia si ar lua 10 la acest subiect, nu vreau sa scap ocazia de a tine o pledoarie pnetru alimentatia la san a nou-nascutului. Laptele de mama este cea mai buna hrana pentru nou-nascut si sugarul mic. Nu exista lapte de mama "prost". Acesta contine toate principiile alimentare necesare pentru ca bebelusul sa creasca "mare si frumos". Hranindu-l la san ii asigurati tot necesarul caloric, proteine, lipide si glucide corespunzatoare, oligoelemente si vitamine cat ii trebuie pentru a dezvolta un organism armonios. Mai mult decat atat laptele de mama contine factori importanti necesari apararii organismului, fiind cunoscut faptul ca acesti copii alimentati la san sunt mult mai feriti de infectii decat cei alimentati cu formule de lapte. Singura "deficienta " a laptelui de mama este fierul, aflat in cantitate mica, dar cu proprietati de absorbtie si folosire ulterioara ce compenseaza cantitatea; insa continutul in fier al laptelui de mama nu este nici pe departe la fel de mic ca cel din laptele de vaca sau din unele formule de lapte. Asa ca hranindu-va copilul la san faceti si economii (importante in vremurile in care traim), dar in primul rand ii asigurati micutului tot ce trebuie in materie de hrana. Daca mama nu poate alapta din considerente medicale sau lactatia nu este instalata sau laptele nu este suficient , se poate apela la formula de lapte adaptata pentru varsta copilului (cele cu prefixul pre- de obicei pentru prematuri si pentru nou-nascutii la termen formulele de lapte 1). Pentru diverse patologii exista formule de lapte speciale: cele hipoalergenice in cazul alergiilor sau unui puternic teren atopic familial, cele fara lactoza in diaree, cele antireflux folosite la sugarii cu varsaturi si regurgitatii frecvente, dar acestea trebuie folosite numai conform avizului medical. Daca sugarul nu ia bine in greutate, mama nu are suficient lapte atunci nu se ia masura drastica de a renunta la laptele de mama si a trece doar pe formula de lapte, ci se alege solutia mult mai inteleapta a alimentatiei mixte (copil alimentat la san cu completare de formula de lapte).

Desi prima baita poate parea cea mai mare aventura a vietii noastre, trebuie sa ne luam inima in dinti inca din prima zi in care am adus bebelusul acasa si sa ne hotaram sa trecem la treaba. Desi pare foarte fragil, mari accidente nu se pot intampla, atata timp cat avem ajutor, il manevram cu grija si cream o temperatura corecta a apei (36 -37 grade). Ne putem increde in sfatul din batrani conform caruia apa poate fi incercata "cu cotul" deoarece in aceasta zona pielea este foarte sensibila, asemanatoare cu pielea bebelusului. Produsele folosite pentru spalat ar trebui sa fie dintr-o gama speciala pentru bebelusi, cu un ph si calitati adecvate ca sa nu faca rau pielii delicate. Buricul nu trebuie sa ne inspaimante, trebuie curatat zilnic cu alcool medicinal si pudrat cu Baneocin, pana cand se detaseaza bontul ombilical.

Trebuie sa avem grija si in ceea ce priveste imbracamintea si temperatura camerei. Temperatura in camera ar trebui sa fie mentinuta in jur de 24 grade, excesele nefacand niciun bine copilului. De asemenea ar trebui sa avem grija ca aerul sa fie suficient de umed. In ceea ce priveste imbracamintea nu trebuie sa facem greseala des intalnita de a-l "infofoli" cu o gramada de hainute in conditiile in care noi stam in tricou si ne plangem de caldura. De asemenea in aceste conditii de temperatura, pe timp de vara, nu este nevoie de caciula sau de mai multe bluzite sau perechi de pantaloni. Trebuie sa nu uitam ca bebelusul este totusi un om in miniatura si, asa cum noua nu ne place sa ne fie cald si ne imbracam conform temperaturii, la fel simte si el numai ca nu poate sa se imbrace singur.

In ceea ce priveste medicamentele si vaccinarile, nou-nascutul este vaccinat in maternitate impotriva hepatitei B si tuberculozei. Apoi programul de vaccinari ramane in grija noastra si a medicului de familie la care l-am inscris. Deci una din primele griji dupa ce l-am adus acasa sau chiar inainte este sa-i gasim un medic de familie sau pediatru care sa-l urmareasca, la care sa putem apela la nevoie si unde sa poata fi urmata schema de vaccinare. Din punctul de vedere al medicatiei trebuie sa avem doar grija Vigantolului (vitamina D) care va fi administrat pana la varsta de 2 ani. Mai trebuie sa avem in casa supozitoare cu Paracetamol (initial de 125 mg) pentru a putea face ceva in caz de febra sau, mai tarziu, in perioada colicilor, Sab-simplex sau Espumisan cu care sa incercam sa detrminam burtica sa nu mai doara.

Ce trebuie sa urmarim la bebelus: starea lui generala, daca are febra, culoarea tegumentelor (atentie la icter - la cat de intens e galbenul tegumentelor dupa ce il aducem acasa, daca se intensifica mult culoarea galbena sau se extinde in alte zone unde nu era si se asociaza cu somnolenta si inactivitate atunci trebuie sa fie vazut de un pediatru). Trebuie sa avem grija sa schimbam scutecele de cate ori este nevoie si sa facem toaleta locala, altfel poate aparea eritemul fesier cateodata greu de contarcarat.

Stiu ca aceste informatii nu reprezinta decat cateva picaturi in marea de intrebari a unei proaspete mamici, dar trebuie sa nu uitati ca nu sunteti singure, ca trebuie sa aveti un aliat de nadejde intr-un pediatru, ca nimeni nu s-a nascut invatat si prin urmare nici dumneavoastra nu aveti cum sa stiti din prima toate secretele maternitatii. Eu va urez succes si sunt convinsa ca orice mamica este una exceptionala cu putin efort.

Dr Oana Iaru

Acest articol a fost vizualizat de 36202 ori.