GRASIMEA BRUNA SI LUPTA CU OBEZITATEA

Obezitatea pandemica, datorata accesului liber la hrana bogata in calorii si un mod de viata sedentar, este o adevarata amenintare la sanatatea publica globala. Acumularea patologica de tesut adipos disfunctional in exces, care caracterizeaza obezitatea, este un factor de risc major pentru multe alte boli, incluzind diabetul de tip 2, boala cardiovasculara, hipertensiunea, accidentul vascular cerebral, artrita, si diferite tipuri de cancer. Un concept de baza, deseori gresit inteles, este acela ca cresterea in greutate este cauzata de un dezechilibru energetic fundamental, in care preluarea de energie din mincare excede cronic energia cheltuita prin activitate fizica si procese metabolice. Oamenii au dezvoltat mecanisme biologice eficiente pentru a-si construi si proteja depozitele de energie. De aceea, o terapie pentru scaderea in greutate implica o scadere a ingestiei de hrana si/sau o crestere a cheltuielii de energie.

Mamiferele, in plus fata de binecunoscutul tesut adipos, care se specializeaza in depozitarea lipidelor si sufera o extindere patologica in obezitate, sint echipate cu tesut adipos brun termogen (TAB). TAB s-a dezvoltat la mamifere pentru a disipa cantitati mari de energie chimica sub forma de caldura. Celulele tesutului adipos brun au un mare numar de mitocondrii care contin o proteina unica denumita proteina 1 de decuplare (P1DC). P1DC functioneaza pentru a disipa forta motorie protonica care este folosita in mod normal pentru sinteza de adenozin-trifosfat celular. Ca o consecinta a actiunii P1DC, energia din gradientul electrochimic mitocondrial este eliberata sub forma de caldura. TAB este intr-adevar un tesut termogen cheie la rozatoare si alte mamifere mici, inclusiv nou-nascutii umani, care protejeaza temperatura corpului in apa rece. Senzatia de frig determina nervii simpatici sa elibereze catecolamine in TAB, care stimuleaza proliferarea si productia de caldura a celulelor tesutului adipos brun. Exista studii care demonstreaza fara echivoc ca TAB joaca un rol esential in echilibrul energetic, iar activitatea sa influenteaza profund greutatea corpului. Desi la mamiferele mici TAB persista ca tesut distinct, la copiii nou-nascuti depozitul major de TAB, dintre omoplati, regreseaza la scurt timp dupa nastere. Se cunosc de multe decenii alte citeva depozite de TAB existente la oamenii adulti; totusi, estimate ale masei si activitatii sale au sugerat ca ar avea un impact neglijabil asupra homeostazei energetice a intregului corp. Din aceste motive rolul TAB in fiziologia si metabolismul adultilor nu a fost examinat cu atentie pina acum.

Recent, citeva studii au demonstrat fara ambiguitate ca adultii sanatosi au depozite semnificative de TAB metabolic activ. Tomografia este folosita de obicei pentru detectia celulelor canceroase foarte active metabolic pe baza ingerarii lor a unor mari cantitati de 2-deoxi-glucoza marcata cu 18fluor. In timpul studiului imaginilor, au fost identificate frecvent puncte „fierbinti" pentru preluarea marker-ului, ca depozite de tesut gras localizate simetric. Toate aceste tesuturi au atributele morfologice si moleculare ale TAB, conform biopsiilor corespunzatoare regiunilor pozitive din tomografie. Probabil cel mai important este faptul ca tesutul identificat la adulti este stimulat remarcabil de a prelua glucoza dupa expunerea la frig. De fapt, cercetatorii au aratat ca depozitele de TAB sint nedetectabile la oamenii tinuti la caldura.

Exista o intrebare care trebuie adresata, si anume daca functia TAB are impact semnificativ asupra echilibrului energetic si obezitatii la om. Exista deja experimente clasice care au aratat ca TAB este activat si prolifereaza ca raspuns la supraalimentare. Aceasta asa-numita „termogeneza adaptiva indusa de dieta" este un mecanism aparent compensatoriu pentru a limita cresterea in greutate excesiva si obezitatea. Studiile de supraalimentare la oameni au furnizat dovezi pentru diferentele interindividuale dramatice in costul de energie al hranitului. Se stie ca indivizii cu ingerari similare ale dietei si cu regimuri de exercitii similare demonstreaza diferente dramatice in tendinta lor de a cistiga in greutate. Se pare ca exista o corelatie inversa intre indicele de masa corporala (IMC) si activitatea TAB. Activitatea TAB diminueaza cu virsta. Acest fenomen ar explica, cel putin intr-o anumita masura, tendinta oamenilor de a creste in greutate in timpul imbatrinirii. Ramine intrebarea daca declinul legat de virsta al activitatii TAB este cauzat de functia redusa a nervului simpatic, sensibilitatea redusa a TAB la semnale adrenergice, sau descresterii celular-autonome in diferentierea sau functia adipocitelor brune. TAB, deseori neobservat in metabolismul uman, mai mult decit probabil joaca un rol semnificativ in reglarea greutatii corpului.

Indiferent daca TAB prezent la oamenii adulti afecteaza cheltuiala totala zilnica de energie, cresterea cantitatii si/sau functiei acestui tesut ar putea fi o terapie sigura si eficienta de a limita obezitatea. In ultimii ani s-a vazut o explozie de informatie legata de controlul transcriptional al dezvoltarii, diferentierii si functiei celulei adipoase brune. Conducatorul dominant al soartei celulei adipoase brune este PRDM16. Substante chimice, sintetice sau endogene, care activeaza functia PRDM16 sau mimeaza actiunea sa in dezvoltarea adipocitului brun, pot fi medicamente viabile anti-obezitate. Sau, ar fi posibil sa fie obtinute prin inginerie genetica adipocite brune pentru transplantarea autologa.

Desi ideea de a stimula activitatea TAB pentru a combate obezitatea este o cale rationala, este de asemenea de conceput ca aceasta ar declansa mecanisme contraregulatorii cum ar fi apetitul crescut, pentru a mentine homeostaza energiei si pastrarea rezervelor de combustibil. Alta grija potentiala este ca activarea unui compartiment TAB extins la niveluri care determina reducerea greutatii poate rezulta in generarea neacceptabila de caldura si chiar transpiratie social inacceptabila. Domeniul obezitatii a invatat deja ca efectele secundare pot limita utilitatea terapiilor eficiente; de exemplu, scurgerea anala determinata de inhibitori ai absorbtiei lipidice din tractul gastrointestinal a impiedicat folosirea pe cale larga a acestor medicamente, in ciuda eficientei lor pentru pierderea in greutate. Speranta este ca ultimile descoperiri sa duca la o mai buna cunoastere a mecanismelor care regleaza greutatea corporala, si la noi interventii terapeutice de reducere a poverii obezitatii in societate.

Acest articol a fost vizualizat de 47744 ori.