CALDURA CORPULUI IN TIMPUL EFORTULUl

Este o zi torida de vara afara si tu te afli in sala de antrenament, hotarat sa muti muntii din loc. Tragi tare, ai motivatia pusa pe "maxim", repetarile se succed cu repeziciune si eficienta, insa la un moment dat simti ca se intampla ceva ciudat cu organismul tau. Mainile devin moi, nu mai ai pic de vlaga in muschi, te simti din ce in ce mai ametit, valuri reci de sudoare coboara pe spate si daca esti un tip mai ghinionist, in fata ochilor ti se aseaza un val negru si pentru cateva momente iti pierzi constienta. Te trezesti buimac, intins pe podea, ud ca o carpa pusa la spalat - te-au stopit colegii tai de antrenament, care acum incearca sa te racoreasca facand vant cu ce au la indemana.Multi sportivi au avut o astfel de experienta in cursul carierei lor. Sa incercam sa intelegem ce se intampla cu caldura eliberata de organism in timpul efortului fizic.

Aproape toata energia eliberata de metabolismul organismului din principiile nutritive este in cele din urma convertita in caldura. Aceasta se aplica si energiei care produce contractia musculara, din urmatoarele motive: in primul rand, eficienta maxima de transformare a energiei hranei in lucru mecanic muscular, chiar si in cele mai bune conditii, este de numai 20-25%, restul din energia hranei este convertita in caldura in cursul reactiilor chimice intracelulare. ln al doilea rand, aproape toata energia destinata producerii lucrului mecanic se transforma tot in caldura deoarece toata, cu exceptia unei mici portiuni a acestei energii, este folosita pentru :

1. invingerea rezistentei vascoase ce apare la miscarea muschilor si articulatiilor,

2. invingerea fortelor de frecare ale singelui ce curge prin vase,

3. alte efecte similare - toate convertesc energia contractila musculara in caldura.

Daca luam in considerare posibilitatea cresterii de peste 20 de ori a consumului de oxigen a organismului la sportivul antrenat si cresterea direct proportionala cu consumul de oxigen a cantitatii de caldura eliberata in organism, este usor de inteles ca imense cantitati de caldura sint degajate in tesuturile interne ale organismului in timpul probelor sportive de rezistenta. Mai departe, daci acest flux mare de caldura prin organism se produce intr-o zi foarte calda si umeda, astfel incit mecanismul sudoratiei sa nu poata elimina caldura, la sportiv se poate usor dezvolta o conditie insuportabila si chiar letala, numita socu1 termic.

Socul termic.

In timpul sporturilor de rezistenta, chiar si in conditii normale de mediu temperatura corpului creste adesea de la nivelul sau normal de 37 grade C la 40 grade C. In conditii de caldura sau umiditate mare sau cu o imbracaminte suplimentara, temperatura poate cu usurinta sa creasca pana la 41,1C-42,5C. La aceste nivele temperatura insasi devine distructiva pentru celule, mai ales pentru celulele cerebrale.Cind aceasta se intampla, incep sa apara multiple simptome, incluzand slabiciune extrema, epuizare, cefalee, confuzie, greata, sudoratie profuza, obnubilare, colaps si inconstienta. Acest intreg comp1ex este denumit soc termic, si netratarea lui imediata poate condoce la moarte. De fapt, desi persoana s-a oprit din efort, temperatura nu scade usor singura. Unul din rnotive este acela ca la aceste temperaturi inalte, mecanismul termoreglator insusi devine adesea insuficient. Un al doilea motiv este ca temperatura inalta dubleaza aproximativ rata tuturor reactiilor chimice intracelulare, eliberind deci si mai multa caldura.Tratamentul socului termic consta in reducerea cat mai rapida a temperaturii corpului. Cel mai practic procedeu pentru a face aceasta este indepartarea tuturor hainelor, stropirea continua cu apa pe toata suprafata corpului sau udarea continua cu un burete a corpului, si suflarea de aer pe corp cu un ventilator puternic. Experimentele au aratat ca acest tratament poate reduce temperatura la fe1 de rapid ca si orice alta procedura, desi unii medici prefera scufundarea completa a corpului in apa cu gheata.

Dr. Serban Damian

Acest articol a fost vizualizat de 53960 ori.