PSIHOLOGIA MANCARII

Chiar daca suna cel putin ciudat si chiar daca nu esti foarte convins ca poti sa iei in serios o astfel de abordare, cel putin nu inca, iti recomand sa incerci macar sa gandesti putin in afara cutiei, cum ii place americanului sa spuna: exista o latura speciala a mancarii, o latura care tinde sa iti invaluie mancarea preferata intr-o aura de mister, o latura care te face sa iubesti ciorbita de perisoare intr-o saptamana si sa nu suferi sa o gatesti luna viitoare, o caracteristica psihologica ce tine sa iti arate ca starea ta de spirit este intr-adevar influentata de ceea ce mananci. Poate ca erai deja familiarizat cu unele din ideile enumerate ceva mai devreme, dar acest articol ar trebui sa vina sa arunce cel putin o dara de lumina noua peste ceea ce erai obisnuit sau chiar invatat sa crezi.

In primul rand, ar fi bine sa incepi sa cuprinzi putin cu ochii mintii o idee pe care s-ar putea sa o gasesti cel putin nastrusnica: exista o anumita pshihologie alimentara sau o pshihologie a mancarii pe care ai putea sa o identifici si sa o folosesti spre binele tau. Aceasta materie noua de studiu, daca o putem numi asa, se afla undeva la intersectia dintre pshigologia asa cum am fost obisnuiti sa o stim si gastronomie. Un antrenor in psihologia mancarii, asadar, ar trebui sa fie o persoana care sa poata sa identifice si sa recunoasca semnalele si mesajele alimentare transmise de corp si sa le ofere celor interesati o perspectiva cu totul si cu totul noua referitoare la diete si regimuri alimentare de slabire, ingrasare sau mentinere, dar si legata de alegerea si obtinerea unui stil de viata cat mai sanatos si benefic.

Iata o serie de idei care ar trebui cel putin sa te puna pe ganduri si care sunt strans legate de aceasta psihologie a mancarii. In primul rand, hai sa analizam putin ideea conform careia e suficient sa mananci mai putin si sa faci mai multa miscare pentru a reusi sa slabesti. Functioneaza oare acest "scenariu" pentru absolut toata lumea? Este acest scenariu realizabil oricand? Cu siguranta ca nu. In primul rand, trebuie facuta o analiza profunda in ceea ce priveste motivele pentru care o persoana doreste sa slabeasca X kilograme. Poate ca o face din cauza anturajului - toata lumea din jurul sau are in medie un anumit numar de kilograme, iar el sau ea nu se incadreaza deloc in grupul cu pricina. Chiar daca persoanei respective nu i s-a spus explicit ca face nota discordanta, cu siguranta ca o simte si ca incearca sa faca tot ceea ce este posibil sa "indrepte" lucrurile. Dar este, oare, ceva anume de indreptat aici? Daca persoana se simte bine in pielea sa si este sanatoasa, daca are un IMC normal, de ce sa se chinuie sa dea jos cateva kilograme? Sau poate ca relatia in care se afla il sau o obliga sa se remodeleze putin dupa dorintele sau cerintele partenerului de cuplu. Poate ca un manager de resurse umane care trebuie sa vina in contact cu o gramada de lume in fiecare zi simte nevoia sa arate altfel, sa schimbe ceva la aspectul fizic, sa lase impresia unei mai mari stapaniri de sine, unui mai bun autocontrol. Sau poate ca cineva isi doreste pe furis sa devina prezentator TV sau manechin, iar o voce (destul de) agasanta ii spune ca trebuie sa slabeasca, altfel nu va ajunge nicaieri. Oricare ar fi motivele sau, mai bine zis, motivatiile pentru care cineva alege sa se supuna unui regim alimentar, cu siguranta ca acestea vor remodela si gandirea personae respective. Creierul va incepe sa transmita semnale diferite, senzatia de foame va fi resimtita diferit, la fel si cea de satietate; chiar daca pare greu de crezut, toate acestea sunt strans legate intre ele.

De ce mananci? Crezi ca ti-e foame? Ti-e pofta pe o mancare anume? Un psiholog alimentar ar spune mai degraba ca mananci pentru ca esti frustrat, sau nervos, sau suparat, sau deprimat, sau chiar in cale afara de fericit. Sau poate te afli intr-un spatiu nou de care te temi, sau simti o neliniste cu privire la ce va veni. Cand asa ceva se intampla, stresul in combinatie cu insulina si cortizolul conduc la o scadere a capacitatii organismului de a arde calorii si astfel luarea in greutate pare sa fie eminenta. Atunci cand esti intr-o continua fuga spre atingerea unor teluri in viata, atunci cand simti ca stresul te macina efectiv si indoiala sau ingrijorarea te invaluie, are loc un fel de incetare a activitatii digestive si o descrestere a activitatii hormonale. Nimic ce poate conduce la ceva bun, asadar.

Ce poate fi facut? Care e solutia? Ce spun acesti psihologi speciali? Atata timp cat vei alege sa te mentii intr-o stare de stres cronic, iti vei mentine corpul intr-o stare de tensiune continua, de alarma, iar mintea ta nu va mai putea sa faca diferenta intre realitate si imaginar. Corpul tau, si implicit stomacul, vor reactiona in functie de imaginea mentala pe care ti-ai creat-o. Suna doar logic sa incepi sa lucrezi la solutionarea problemei prin schimbarea modului in care gandesti. Mediteaza, roaga-te, fa cateva sedinte de hipnoza, daca vrei, si in general incearca sa iti blochezi toate gandurile negre si negative. Procesul e intr-adevar unul reversibil, dar va dura cu siguranta un timp indelungat sa reusesti sa te indrepti spre calea cea buna, in special daca ai trait ani de zile cu o imagine falsa a ceea ce ar trebui sa devii.

Alexandra Igna

Acest articol a fost vizualizat de 14518 ori.