In ultima vreme tot mai multi oameni devin foarte interesati de necesarul zilnic de calciul al organismului, pentru ca afla ca acest element este absolut necesar pentru mentinerea sanatatii si pentru longevitate. Ceea ce nu stiu multi este faptul ca acest oligoelement se gaseste sub mai multe forme de prezentare (pe piata), iar acestea nu au aceeasi valoare pentru organism. Ma refer aici la biodisponibiliatea diverselor produse - nu e suficient sa mergi la farmacie sau la magazinul de suplimente si sa cumperi orice produs din care sa iei 2-3 tablete pe zi, fiindca e posibil ca doar o mica parte din cantitatea inghitita sa ajunga la nivel celular. In acest articol intentionez sa explic pe scurt modalitatea prin care calciul este absorbit si ce ar trebui sa alegem astfel incat mare parte din calciul pe care il inghitim sa ajunga acolo unde este nevoie de el.

Aproximativ 99% din cantitatea de calciu din organism este depozitata in oase si dinti. Restul de 1% se gaseste in fluidele corpului - o parte sub forma ionica, ceea ce il face reactiv, iar alta parte este calciul neionic, adica cel legat de proteine, in special de albumine, dar si de globuline.

Calciul ionic (Ca++) este singura forma fiziologic activa a acestui element. Osul, desi considerat in principal o structura cu rol de sustinere a corpului, serveste si ca depozit pentru calciul ionic. Acest calciu este disponibil pentru organism si este folosit atunci cand aportul de calciu prin alimentatie este prea redus. Al doilea depozit de calciu este cel legat de proteinele sangelui, si devine disponibil local atunci cand se pierde o cantitate insemnata de calciu ionic (sau acesta este utilizat complet).

Pentru a mentine un nivel optim de calciu in organism este nevoie de un aport adecvat de calciu in alimentatie; de asemenea, de o mare importanta este eficienta absorbtiei ionilor de calciu din tractul digestiv. Calciul este unul dintre elementele care se digera si se absoarbe cu mare dificultate, deoarece el formeaza compusi insolubili impreuna cu anionii prezenti in alimente, ceea ce ingreuneaza absorbtia lui. Principalul ion cu care interfera este fosfatul. Dintre complexele de fosfat de calciu, doar calciul dihidrogenfosfat este suficient de solubil astfel incat sa mentina un nivel necesar absorbtiei calciului ionic. Din nefericire, aceasta sare este stabila doar in mediu foarte acid, cum ar fi acidul clorhidric din stomac. In mediu alcalin este mult mai solubila alta sare - monohidrogen - insa aceasta nu este bine absorbita in corp. In plus, odata ce calciul este dizolval, absorbtia sa in corp este total dependenta de prezenta vitaminei D in intestin. In alimente, vitamina D este prezenta doar in mica cantitate si de aceea trebuie sa fie sintetizata sub actiunea razelor de soare asupra tegumentului.Ã??? Daca vitamina D nu este prezenta in intestin, mare parte din calciu se va pierde.

La nivelul stomacului exista un mediu suficient de acid astfel incat calciul sa poata exista in forma ionica, chiar in prezenta fosfatului; insa absorbtia nu se poate face aici. Pe masura ce continutul stomacului trece in intestinul subtire, aciditatea este neutralizata de catre bila, care este alcalina. Absorbtia calciului are loc in duoden, in scurta perioada in care continutul somacului nu este inca neutralizat. In restul intestinului absorbtia este aproape inexistenta, deoarece calciul a precipitat din solutie datorita alcalinitatii induse de catre bila.

Este evident ca dietele bogate in fosfat (consumul crescut de carne rosie, bauturile carbogazoase etc.) sunt nefavorabile absorbtiei eficiente a calciului. Excesul de fosfat va reduce solubilitatea moleculei de calciu dihidrogenfosfat chiar daca in stomac aciditatea este la un nivel normal. Pe de alta parte, diverse tratamente, cum ar fi antiacidele si blocantii H2 (medicamente ce se prescriu in ulcer si gastrita) scad eficienta absorbtiei de calciu datorita efectului lor alcalinizant. De asemenea, o dieta cu exces de zinc poate interfera cu absorbtia calciului. Un regim alimentar prea bogat in grasimi sau o secretie inadecvata de bila poate limita absorbtia calciului, deoarece se formeaza compusi similari unor "sapunuri" de calciu, care sunt insolubile.

Regimul alimentar obisnuit, care contine carne, cereale rafinate si bauturi carbogazoase (bogate in fosfor) se pare ca are o contributie la pierderea de masa osoasa la adulti. Este important sa ne reamintim ca o buna absorbtie a calciului are loc doar in prezenta vitaminei D. Excretia calciului are loc prin mucoasa intestinului subtire si in mai mica masura prin urina.

Diverse forme de calciu

Calciul carbonic - contine 40 mg de calciu la 100 mg calciu carbonic. Din acesta, doar 10% se absoarbe, adica 4 mg

Calciu fosfat - contine 39 mg calciu la 100 mg calciu fostat. Din acesta, doar 10% se absoarbe, deci 3,9 mg

Calciu lactat (lactic) - contine 37 mg calciu la 100 mg calciu lactat. Din acesta, se absoarbe 33%, adica 12,2 mg

Calciu citrat - contine 21 mg calciu la 100 mg calciu citrat. Din acesta, 50% se absoarbe, deci 10,5 mg

Rolurile calciului in organism

* Transmiterea impulsurilor nervoase

* Controlul contractiilor musculare

* Eliberarea neurotransmitatorilor la nivel sinaptic (comunicarea intre nervi)

* Semnalizare chimica intre celule

* Reglare hormonala si enzimatica (digestie, metabolismul grasimilor, productie de energie)

* Coagularea sangelui si vindecarea ranilor

Necesar de calciu (absorbit)

1-3 ani - 500 mg

4-8 ani - 800 mg

9-18 ani - 1300 mg

19-50 ani - 1000 mg

> 51 ani - 1200 mg

Adauga un comentariu Acest articol are 0 comentarii.