Indiferent de cauza ei, o accidentare poate fi un moment de rascruce in viata unui sportiv. Implicatiile pot fi diverse, de la cazul mai fericit in care leziunea este minora, iar recuperarea totala, pana la un caz extrem in care leziunea este atat de serioasa incat individul este nevoit sa renunte la cariera sportiva. Situatia cea mai frecventa totusi, intalnita de obicei in cazul sportivilor amatori este leziunea de intensitate medie, prost tratata sau neglijata, care se cronicizeaza.Sa aruncam o privire asupra leziunilor acute si asupra primelor masuri care trebuiesc aplicate pentru a controla inflamatia si durerea.

Leziunile acute sunt provocate in general prin supraincarcari tisulare, adica solicitarea unui tesut mai mult decat limita sa fiziologica (intinderi, miscari gresite, compresii etc.). Procesul inflamator incepe odata cu leziunea. Netratata, inflamatia conduce la o reparatie tisulara prelungita si la o intarziere a recuperarii. De aceea se vor aplica imediat: compresie tisulara la nivelul leziunii (adica o fasa elastica) si gheata timp de 15-20 de minute, de cel putin 2-3 ori/zi in primele 48-72 ore. Gheata nu se aplica direct pe tegument, ci prin intermediul unei panze.

Se indica repaus de la efort timp de cateva zile si pozitie antidecliva a membrului afectat (adica ridicat deasupra planului patului).Chiar si pentru accidentarile aparent minore, un control medical va poate scuti de complicatii.Toate masurile prezentate anterior au si un rol in controlul durerii. Durerea netratata poate conduce la limitarea prelungita a miscarii articulare. Ca medicatie se recomanda antiiflamatoarele nesteroidiene in administrare orala (aspirina, indometacin, piroxicam) si sub forma de supozitor sau unguent local (Diclofenac, Fastum Gel). In situatiile severe se pot folosi glucocorticoizii aplicati local sau administrati sistemic, dar numai la indicatia medicului.

RECUPERAREA DUPA ACCIDENTARE

In cazul unei accidentari, unul dintre cele mai importante obiective este recuperarea functionala a segmentului lezat, astfel incat sportivul sa-si poata relua activitatea la parametrii optimi si fara riscul unei recidive.Recuperarea trebuie realizata intr-un centru specializat si sub indrumarea unei persoane cu pregatire in acest domeniu. Prima faza este recuperarea mobilitatii si a extensibilitatii tesuturilor moi. Aceasta precede exercitiile care vizeaza cresterea fortei musculare si are ca scop prevenirea redorii si a ankilozei articulare. Se incepe cu tehnici de mobilizare pasiva, se continua cu miscari active asistate si, ulterior, cu miscari active.

Mobilizarea pasiva este utila, deoarece nu necesita contractie musculara, se poate utiliza precoce in procesul de recuperare, reduce edemul, asigura revenirea precoce a functiei articulare si este mai putin dureroasa, permitand repausul structurilor lezate.Recuperarea fortei si rezistentei musculare se incepe doar dupa ce se obtine recuperarea totala si nedureroasa a mobilitatii articulare. Vor fi efectuate exercitii izometrice si izotonice contrarezistive. Exercitiile izometrice protejeaza articulatiile lezate si musculatura antagonista. Exercitiile izotonice contrarezistive se executa in seturi de 15-30 repetari, asigurand astfel cresterea rezistentei musculare. Intre doua sedinte de exercitii se face o pauza de cel putin 24 h.In functie de sportul practicat, recuperarea este continuata cu tehnici corecte in executia unei sarcini specifice, astfel incat la sfarsitul programului sportivul devine mai performant in conditii de siguranta.

RELUAREA ANTRENAMENTELOR DUPA ACCIDENTARE

Prima intrebare pe care si-o pune un sportiv atunci cand se accidenteaza este "cat de curand pot sa reiau antrenamentele?". Raspunsul nu este simplu, fiindca fiecare om este diferit de ceilalati si fiecare accidentare este unica. Reluarea prea rapida a efortului fizic poate provoca probleme, fie prin reaccidentare, fie prin dezvoltarea unui sindrom cronic, ce necesita un timp indelungat de recuperare. In alta ordine de idei, nici prelungirea perioadei de pauza nu este benefica, fiindca deconditioneaza sportivul (il scoate din forma).

Societatea americana de ortopedie pentru medicina sportiva a stabilit ca perioada de recuperare este mai rapida, daca sunt respectate urmatoarele idei:

1. Mentinerea conditionarii fizice (forma sportiva) de-a lungul intregului an.

2. Recunoasterea precoce si tratarea prompta a leziunilor.

3. Participarea la un program de recuperare fizica (cei mai multi sportivi amatori ignora acest important element).

4. Mentinerea formei sportive generale (de exemplu, daca v-ati accidentat umarul nu inseamna nu nu puteti face bicicleta stationara).

5. Tonus psihic pozitiv (optimism).

Reluarea antrenamentelor se face sub urmarirea antrenorului si a medicului, incepand cu exercitii de forta si flexibilitate la 50-70% din capacitate, timp de cateva saptamani.

Iata un mic ghid cu principalele elemente pe care trebuie sa le urmariti atunci cand va intrebati daca este sau nu momentul pentru a relua antrenamentele:

- mai exista sau nu durere locala?

- amplitudinea miscarii este cea normala? (in acest sens comparati articulatia accidentata cu perechea sa)

- forta respectivului segment a revenit la normal sau nu? (comparati cu partea opusa)

- mai exista sau nu edem local?

- pentru partea inferioara a corpului: puteti sa va sprijiniti intreaga greutate a corpului pe soldul/ genunchiul/ glezna accidentata fara a schipata?

- pentru partea superioara a corpului: puteti executa miscari de aruncare a unei greutati fara durere si in forma corecta?

Adauga un comentariu Acest articol are 0 comentarii.