AR FI POSIBIL SA DEVENIM “IMUNI” LA ACCIDENTARI ?

NU ! Aceasta asa zisa “imunitate” ar presupune ca atletul sa fie un supraom, rezistent la durere sI accidentare, ceea ce este in mod categoric imposibil. Cu toti suntem facutI din carne si sânge, tendoane sI oase. Si toti suntem victime ale unui destin capricios. Oricine este susceptibil la accidentari, mai ales atunci când este implicat intr-un sport cu grad mare de risc, precum culturismul.

Gânditi-va o clipa ! Va aflati in mijlocul unei repetari deosebit de dificila, extrem de riscanta; o alunecare, o miscare gresita, un moment de neatentie si imediat deltoidul sau pectoralul dvs. devine subiect de chirurgie reparatorie.Desi acea pseudo-imunitate de care vorbeam pare de domeniul fantasticului, exista totusi o oarecare speranta. Filozoful german Friedrich Wilhelm Nietzsche a spus cândva : “Ceea ce nu ma omoara, ma face mai puternic.”. Acest aforism poate fi aplicat in antrenamentul special de crestere a puterii . Acest tip de antrenament este cea mai buna cale de a fortifica legaturile mai slabe (si deci mai vulnerabile) ale organismului. Muschii mai slabi sunt mult mai amenintatI de posibilitatea unei traume decât cei puternici. Antrenamentul regulat cu greutatI este o metoda fantastica pentru un atlet de a ridica pragul rezistentei la traumatisme. Tipul de antrenament amintit presupune subdivizarea exercitiilor in miscari partiale, cu cursa de 10-30 de centimetrii.

Aceste mini-miscari foarte solicitante permit culturistului sa foloseasca greutati mult mai mari ca de obicei. Supraincarcarea musculara pune corpul sub un stress enorm; astfel se obtine o fortificare a tendoanelor , ligamentelor si a tesutului conjunctiv, precum si o crestere a densitatii osoase, ceea ce intr-un antrenament obisnuit se realizeaza mult mai greu.Acest tip de antrenament se efectueaza o data pe saptamâna, pentru ca datorita nivelului intensitatii la care se lucreaza, se poate produce supraantrenare. Cum se face ? Exercitiile de baza pentru forta – genuflexiuni, impins din culcat, indreptari, ramat, impins de-asupra capului – toate vor fi divizate in trei.

Acesta este tot secretul : cuiele-opritoare ale dispozitivului-suport pentru bara trebuie sa fie in asa fel fixate, incât sa nu permita decât o treime din lungimea unei curse obisnuite. Se incepe cu genuflexiunile. Pentru inceput , bara este asezata pe pozitia de jos, astfel incât sportivul sa stea cu coapsele paralele cu solul. Un alt cui se afla fixat la 30-35 cm mai sus. Se ridica bara pâna când atinge cuiul de sus. Se executa astfel trei repetari, la ultima mentinându-se bara timp de cinci secunde lânga cuiul de sus. Apoi se fac aceleasI miscari intr-o pozitie intermediara, si in cele din urma se pune un cui sus, la nivelul umerilor sportivului (stând in picioare) si unul cu 30-35 cm mai jos. Simplu, nu ?

Asa arata genuflexiunile speciale : trei seturi, trei repetari, trei pozitii, la ultima repetare se tine haltera mai mult timp lipita de cuiul superior. Tot la fel se executa si impinsul din culcat, si flexiile, si ramatul si in general orice exercitiu care poate fi divizat in trei parti. Fortificarea tendoanelor, ligamentelor, punctelor de insertie sI cresterea densitatii osoase pot fi obtinute prin utilizarea saptamânala a acestui tip de antrenament combinat cu antrenamentul obisnuit.Gânditi-va bine la posibilitate unui accident care ar putea sa va priveze de bucuria de a face antrenament, si luati in considerare aceasta metoda simpla si eficienta, pe care o poate aplica oricine cu mult succes !