Efectele aminoacizilor asupra eliberarii de hormon de crestere in timpul antrenamentelor

Hormonul de crestere este produs de glanda pituitara aflata in cutia craniana, sub encefal si are rolul de a accelera sinteza proteinelor si formarea tesuturilor conective. Hormonul mobilizeaza depozitele de grasime si inhiba metabolismul carbohidratilor. Hormonul de crestere (GH = growth hormone) initiaza absorbtia aminoacizilor din intestinul subtire in sânge si din sânge in tesutul muscular pentru a fi utilizati in sinteza proteinelor. Acest scenariu este prin excelenta anabolic si conduce la dezvoltarea musculaturii.

Câtiva factori modeleaza activitatea GH in timpul exercitiilor ; aici este inclusa vârsta alaturi de nivelul intensitatii antrenamentului, sexul si perioada de odihna dintre seturi. Totusi GH-ul este asociat cu o crestere a sintezei de proteine in muschi care poate amplifica câstigul de masa musculara dupa antrenament, si astfel ideea stimularii secretiei de GH este viabila.O metoda frecvent utilizata pentru a produce aceasta crestere a secretiei hormonale este administrarea unei anumite cantitati de aminoacizi. Unii aminoacizi sunt cunoscuti ca stimulatori ai secretiei de GH, arginina si ornitina (sintetizata in organism din arginina) sunt acei dintre ei care au cel mai potent efect in aceasta privinta. Aceasta idee se bazeaza in mare parte pe un studiu italian din 1981, in care a fost demonstrat ca doze de 1200 miligrame de arginina si lizina au provocat o crestere semnificativa a eliberarii de GH la un lot de studiu alcatuit din barbati tineri.

Dupa câtiva ani, totusi alte studii care au incercat sa refaca studiul initial pentru a obtine aceleasi date, au esuat in tentativa lor. Cel mai recent studiu care a cercetat legatura aminoacid-GH a aparut in International Journal of Sport Nutrition in 1997. Noul studiu a implicat 16 barbati care ridicau greutati, ca activitate recreationala; cu alte cuvinte se antrenau doua – trei zile pe saptamâna folosind unul sau doua exercitii pentru fiecare grupa musculara. Pe scurt, nu erau culturisti “duri”.Subiectii au fost impartiti in patru loturi, care au testat efectul ingestiei de aminoacizi asupra antrenamentelor cu greutati. Astfel primului lot i-a fost administrat un placebo (vitamina C) inainte de antrenament; al doilea lot a luat 1500 miligrame de arginina si aceeasi doza de lizina inaintea antrenamentului; al treilea lot a primit aminoacizi fara sa se antreneze insa, iar al patrulea lot a primit un placebo , fara antrenament.

La cele doua grupuri care s-au antrenat, s-a observat o crestere a nivelului de GH in timpul antrenamentelor. Cercetatorii au remarcat de asemenea ca nivelul de GH la cei care au primit aminoacizi s-a mentinut crescut timp de 60 de minute, lucru care nu s-a intâlnit la grupul placebo. Acest fapt i-a condus la concluzia ca acesti aminoacizi administrati inaintea antrenamentului nu ofera o crestere a secretie de GH mai mare decât in timpul unui antrenament simplu (adica fara administrare anterioara de aminoacizi), insa combinatia de aminoacizi utilizata poate stimula secretia in conditii de odihna.S-a incercat gasirea unei explicatii de ce aminoacizii nu stimuleaza secretia de GH in timpul antrenamentelor : se stie ca in timpul efortului fizic fluxul de sânge este redirectionat preponderent catre musculatura si mai putin catre aparatul gastrointestinal (acolo unde are loc de fapt absorbtia aminoacizilor). O posibila cale de a contracara acest efect ar fi suplimentarea dozei de aminoacizi administrate. Aceasta tehnica este insotita de riscuri, pentru ca o concentratie prea mare de aminoacizi in intestin atrage apa in lumenul intestinal, conducând la greata si discomfort intestinal.

Alta posibila explicatie ar putea fi existenta unui sunt la nivelul vaselor de sânge intestinale, care transporta aminoacizii direct la ficat si la muschi, ramânând o cantitate insuficient de mica in fluxul sanguin, care ajungând la creier nu mai are capacitatea de a stimula secretia de GH.O alta posibilitate ar fi existenta unor substante care inhiba eliberarea de GH in timpul exercitiilor. De exemplu, in timpul exercitiilor acizii grasi liberi, care inhiba eliberarea GH din glanda pituitara, sunt deversati in sânge. Acelasi lucru se intâmpla si când nivelul glucozei este crescut, de exemplu atunci când este consumata o masa bogata in aminoacizi la scurt timp inaintea antrenamentului, mai ales daca alimentele ingerate contin carbohidrati cu un indice hiperglicemiant ridicat.

Chiar si proteinele pot interfera cu inducerea eliberarii de GH provocata de arginina in timpul antrenamentelor. De exemplu, consumul de aminoacizi cu catena ramificata inainte de antrenament pare sa scada secretia de GH. Oamenii de stiinta explica acest lucru prin faptul ca aminoacizii cu catena ramificata scad concentratia de serotonina, un neurotransmitator cerebral, care stimuleaza eliberarea de hormon de crestere. Pe de alta parte, arginina ar creste eliberarea de GH deoarece ea are capacitatea de a inhiba principalul inhibitor al GH-ului, si anume stomatostatina. Se stie ca inhibitia inhibitorului inseamna de fapt stimulare...

Consumând tot timpul o dieta bogata in proteine, asa cum fac cei mai multi dintre culturisti, nivelul GH-ului va fi mult crescut peste valoarea bazala. Un nivel atât de crescut inhiba orice efect pe care l-ar putea avea administrarea inainte de antrenament de aminoacizi stimulatori.Poate cel mai interesant aspect al acestui studiu a fost faptul ca nivelul de GH a crescut la administrarea combinatiei de aminoacizi abia la o ora dupa antrenament. Acest fapt se inscrie in datele gasite de alte câteva studii care arata ca administrarea de aminoacizi provoaca dupa antrenament un efect anabolic sustinut.