FRACTURA DE OBOSEALA

O entitate medicala ce se poate intalni si la cei ce se antreneaza cu greutati este fractura de oboseala. Culturistii, spre deosebire de alte categorii de sportivi, sunt totusi mai protejati in fata acestei probleme, datorita dezvoltarii puternice a musculaturii si a aparatului ligamentar ce deservesc articulatiile.

Fractura de oboseala, fractura de mers sau fractura lui Deutschlander, este o solutie de continuitate aparuta la nivelul unui os normal supus unei suprasolicitari repetate. Autorii anglo-saxoni o numesc "fractura de stress". Marea majoritate a fracturilor apar la nivelul unui os sanatos, dar pot fi favorizate de unele tulburari ale metabolismului fosfo-calcic, osteoporoza cronica evolutiva. Localizarea cea mai frecventa a fracturilor este situata la nivelul metatarsienelor, datele statistice prezentate de medicina militara aratand o frecventa de 80%. Studii statistice mai recente arata ca fracturile de calcaneu devin tot mai frecvente. Fractura de oboseala a metatarsienelor a fost descrisa initial la militari, dupa efectuarea unui mars prelungit. In medicina sportiva, datele statistice arata ca fractura de oboseala intereseaza cea mai mare parte a oaselor scheletului, cu o neta predominanta pentru tibie. Fracturile fibulei reprezinta aproximativ 18% din totalul fracturilor de oboseala la sportivi, fiind localizate de preferinta la nivelul treimii distale. La nivelul tibiei, forma clinica cea mai frecvent intalnita este fractura de oboseala la nivelul extremitatii proximale a diafizei tibiale. La nivelul membrelor superioare aceasta fractura este mai rar intalnita, fiind descrisa mai ales la atieti, la canotori, la schifisti. S-au descris si cazuri de fracturi de oboseala situate la nivelul colului femural.

Cauza fracturilor nu a fost complet elucidata. Pe langa factorii favorizanti pe care i-am amintit anterior, se considera ca in patogenia fracturilor intervine:

- rolul insumarii solicitarilor - fracturile se aseamana cu rupturile aparute la metale datorita oboselii;

- rolul gaurilor nutritive - desi fracturile nu au intotdeauna loc la nivelul lor;

- rolul curburilor osoase - frecventa fracturilor la nivelul concavitatii postero-superioare a tibiei face ca aceasta regiune sa fie considerata de minima rezistenta. Totusi, frecventa mare a fracturilor si in treimea medie a diafizei tibiale infirma aceasta teorie;

- rolul actiunii grupelor musculare - contractia violenta a unui muschi puternic poate produce fractura;

- rolul structurii osoase - structura osoasa se dezvolta mai lent decat un muschi bine antrenat care cedeaza sub actiunea musculaturii.

Diagnosticul clinic este dominat de triada:

- anamnestica --> durere,

- clinica --> tumefactie,

- radiologica --> apozitie periostala.

Semnul clinic de debut este durerea. Modul sau de aparitie si evolutie sunt caracteristice, datele anamnestice putand preciza foarte bine diagnosticul. Durerea apare in cursul unei activitati fizice prelungite sau repetate. Momentul aparitiei este greu de precizat, mai ales ca durerea osoasa se poate suprapune cu durerea musculara, care apare tot datorita suprasolicitarii. Cedeaza la repaus si creste in intensitate la reluarea efortului fizic. Urmeaza faza finala, cand durerea este intensa si permanenta, impiedicand efectuarea antrena- mentului si participarea la competitii. Datele anamnestice trebuie sa depisteze antecedentele trau- matice sau chirurgicale ale pacientului.

Examenul clinic obiectiv poate evidentia, dupa cateva zile, aparitia unei tumefactii, impastarea partilor moi, fara echimoza, durere in punct fix. Tratamentul fracturii de oboseala este simplu daca leziunea a fost recunoscuta precoce. Intreruperea activitatii sportive si repausul sunt necesare pentru vindecarea fracturii. Durata repausului este intre 4 si 8 saptamani, in functie de sediul fracturii, de sportul practicat si de timpul scurs de la aparitia primelor simptome. Imobilizarea ghipsata si interventiile chirurgicale se practica in mod exceptional in aceste fracturi. Pe perioada repausului, accidentatul poate practica exercitii fizice de mentinere pentru segmentele sanatoase si poate practica, de asemenea, inotul. In unele cazuri, inaintea reluarii activitatii este necesara corectarea unor tulburari de sistem sau a unor afectiuni ortopedice care pot favoriza aparitia fracturii de oboseaIa.

Dr. Serban Damian

Acest articol a fost vizualizat de 54253 ori.