CUM PREVENIM RAHITISMUL

Deoarece rahitismul este o sperietoare pentru multe mamici, o sa va spun in randurile urmatoare cate ceva despre ce inseamna rahitism, cum se manifesta, cum se poate preveni si trata, ca sa stim despre ce e vorba, sa nu ne mai speriem si sa luam masurile care se cuvin ca sa-l facem sa dispara.

Sa incepem prin a afla cu ce dusman ne confruntam. Rahitismul este o boala metabolica proprie copilariei ce apare in perioada de crestere rapida a oaselor (cea mai intensa intre 2 si 12 luni), caracterizata prin hipovitaminoza D, perturbarea metabolismului calciului si fosforului, avand drept efect influentarea osificarii si aparitia modificarilor si patologiei osoase. Ne putem gandi ca rahitismul inseamna pentru copii acelasi lucru ca osteoporoza pentru adulti.

O sa ne referim pe larg la cauze un pic mai tarziu, dar ele se pot clasifica in 3 mari categorii: deficienta de vitamina D (cea mai frecventa), deficienta a calciului sau a fosfatilor (mai putin frecvente).

In trecut se putea vorbi de o adevarata "epidemie" de rahitism deoarece singura sursa de producere era determinata de contactul cu lumina solara (respectiv radiatiile ultraviolete de tip B), vitamina D sintetica (Ergosterol, vitamina D2) nefiind inca descoperita. Putem spune ca rahitismul a fost prima boala a copilului provocata de poluare, deoarece in epoca marii industrializari poluarea atmosferica a determinat imposibilitatea sintetizarii la nivelul pielii a vitaminei D, crescand astfel numarul copiilor cu rahitism.

Vitamina D3 (proprie organismului) se sintetizeaza in 3 etape: la nivelul pielii, avand drept adjuvant necesar radiatiile ultraviolete de tip B, la nivelul ficatului si la nivelul rinichiului. Produsul final al acestor procese este calcitriolul care se comporta asemanator unui hormon, avand rol in metabolismul fosfo-calcic.

Rahitismul este in continuare o boala foarte raspandita mai ales printre copiii alimentati natural, fiind cunoscut faptul ca laptele de mama contine o cantitate mica de vitamina D 20-40 UI/l. Formulele de lapte au o cantitate mai mare de vitamina D (aproximativ 400 u/l), insa tot insuficienta. De aceea este foarte important sa dam bebelusilor inca de la inceputul vietii lor (de la 2 saptamani) un supliment de vitamina D. Acest supliment trebuie dat zilnic pana la 1 an si jumatate sau chiar 2 ani si apoi doar in lunile reci, fara mult soare. Pe langa suplimentul de vitamina D trebuie sa avem grija si de expunerea zilnica la soare si de dieta administrata (in special sursele de lipide - precursori ai vitaminei D si cantitatea de lactate).

Sa revenim asupra cauzelor rahitismului. Frecventa acestuia este mai mare la bebelusii prematuri, la cei nascuti la termen, dar cu greutate mica la nastere, la cei cu boli cornice sau multispitalizati. Este mai frecvent intalnita la copiii cu o dieta neechilibrata (compusa predominant din fainoase sau la vegetarieni), de asemenea apare mai des la copiii cu malabsorbtie (fibroza chistica, boala celiaca, rezectii intestinale). Deoarece producerea vitaminei D se realizeaza in mai multe locuri, afectarea oricaruia dintre acestea determina deficit: expunerea necorespunzatoare la soare sau tenul hiperpigmentat, afectarea hepatica sau renala. Rahitismul poate fi determinat si de folosirea unor medicamente: antiepileptice (Fenobarbital, Fenitoin) sau corticosteroizi.

Rahitismul determina modificari la nivelul intregului sistem osos: astfel la nivelul capului se observa bose frontale proeminente (frunte olimpiana), cap turtit (plagiocefalie) si consistenta diferita a structurii osoase, mult mai putin dura (craniotabes), fontanela anterioara poate sa ramana deschisa sau se poate inchide mult mai tarziu decat in mod normal; hipotonie musculara generalizata, la nivelul toracelui - stern infundat si torace evazat la baze, cu coaste subtiate cu risc mare de fractura, "matanii costale" - proeminente localizate la nivelul articulatiilor dintre stern si coaste, la nivelul membrelor oasele incurbate (picioare in paranteza sau in X) cu proeminente la nivelul extremitatilor - "bratari". Rahitismul predispune de asemenea la modificari ale coloanei (cifoze, cifoscolioze) si la distrofii dentare sau aparitia tardiva a dintilor.

Daca ati observat toate aceste semne sau macar o parte din ele la copilul dumneavoastra trebuie sa programati o vizita la medical pediatru. Pentru a putea demonstra aceasta boala medicul trebuie sa faca o serie de analize de sange si investigatii imagistice. Vor fi necesare urmatoarele analize: calcemie, fosfatemie, fosfataza alcalina, parathormon, care vor aparea cu valori modificate. Va fi nevoie de asemenea de radiografii care sa demonstreze modificarile in structura si in forma oaselor.

Sa aflam acum cateva lucruri si despre tratament. Daca vreti sa nu aveti un copil cu rahitism, pregatirea trebuie sa inceapa inainte de nasterea lui. Profilaxia rahitismului incepe antenatal cu urmatoarele masuri pentru viitoarea mamica: sa se expuna regulat la soare, sa aiba o alimentatie echilibrata, cu cantitati suficiente de calciu (lactate) si lipide (precursori ai vitaminei D), iar din trimestrul III de sarcina trebuie sa ia preparate cu vitamina D 500 U/zi vara si 1000 U/zi iarna sau 4000-5000 U/ saptamana. Daca mama a urmat aceste reguli atunci copilul are toate premizele necesare pentru a se lupta cu rahitismul. Insa lupta nu se opreste aici. Dupa nastere trebuie sa urmam unele reguli si pentru bebelus: regim alimentar echilibrat (fara sa se bazeze doar pe fainoase si fara sa adoptam un regim vegetarian), sa-l expunem regulat la soare (20 de minute zilnic, mai mult pentru cei cu tenul mai inchis la culoare) si sa administram tratament zilnic cu vitamina D 1 an si jumatate sau 2 ani, urmand ca apoi pana la 7-10 ani sa administram doar in lunile friguroase (cele care incep cu R, septembrie-aprilie). Preparatele folosite pot fi sub forma de picaturi (Vigantol) sau sub forma de tablete (Vigantoletten, Fluor Vigantoletten). Dozele si modul de administrare vor fi indicate de medicul pediatru.

Sper ca informatiile furnizate va vor fi folositoare si va vor ajuta sa aveti copii sanatosi si frumosi.

Dr. Oana Iaru

Acest articol a fost vizualizat de 56136 ori.