COPII MICI - STRATEGII MICI, COPII MARI - STRATEGII MARI

Cite nu se pot spune despre copii? Despre mame si despre tati? Chiar si bancul in care un copil mic isi anunta mama, ca o forma de protest, ca n-o va invita la nunta lui pentru ca nici ea nu l-a invitat la a ei. Copilul, creat de oameni, inventie adesea, ramasa fantasma alteori, dorit sau nedorit, venit, chemat sau nechemat, acceptat, folosit, victima inocenta a unei mame devenite victima sau, dimpotriva, exploatatoare...
Dorinta de a vedea copilul, o a doua arma

Exista categoria copiilor aparuti din naivitate - cei ai "fetelor-mame", fenomen cunoscut si ca "sarcina nedorita" - sau copii aparuti din neglijenta, incultura, dintr-un gind obtuz privind viata sau, dimpotriva, dintr-un calcul clocit in micimea mintii. Un copil nu apare niciodata fara o explicatie sau o motivatie. Copilul poate fi pentru unele cupluri sensul vietii, pentru altele doar o inregimentare automata la practica milenara a vietii insasi. Si, indiferent de situatie, copilului i se da, in mintea celor care-l aduc pe lume, o eticheta si o folosinta. Adesea, de un copil te lepezi - silit sau cu buna stiinta, pentru ca nu ai de ales ori nu-ti trebuie - sau te folosesti.

Pentru femei, copilul este altceva decit pentru barbati. |n psihologie, s-a scris mult despre felul in care copilul modifica relatia dintre cei care l-au pro-creat, cum se schimba acel "doi" in "trei". Dupa trei, altfel se pune problema.
Unele femei vad in copil o speranta a tintuirii barbatului, indiferent daca acesta si-l doreste sau nu, sau o ameliorare a relatiei de cuplu. Un barbat intors cu fata de la femeie, poate fi facut sa-si intoarca din nou fata catre ea. Ceva comun il readuce spre ea. Cine cunoaste folclorul feminin - si oare ce femeie nu este "impurificata", alterata de el? - stie ca se spune "fa-i un copil si o sa vezi ca se potoleste!" sau "nu-l vrea, nu-l vrea, dar pina la urma sa vezi ce-o sa-l iubeasca!". Ceva, ceva pare sa fie adevarat, dar nu functioneaza totdeauna. Viata ne-o arata.
Alte femei nu vad in copil o speranta a tintuirii barbatului, ci mai degraba un obstacol. Acest lucru se intimpla cind copilul nu este al lui, nu este din singele lui si, deci, trebuie indepartat. Si cine sa-l indeparteze? Nu poti indeparta ceva ce nu este al tau. Deci, nu el, pentru ca nu este al lui, ci mama, pentru ca este al ei. Din spaima de a-si pierde concubinul sau uneori sotul, multe femei "doneaza" copilul societatii. Ea se disponibilizeaza voluntar din rolul de mama, se de-maternizeaza. E cineva care s-o oblige sa-l creasca? Legea? Nici vorba! |l creste prost, pina ce societatea, „in interesul suprem al copilului", o decade din drepturi, pe care de altfel nici nu le intelege si de care oricum nu-i pasa. Asternutul cald al barbatului o asteapta fara disconfort. Orice responsabilitate dispare. Un ziarist cunoscut de la noi a facut un reportaj cu o mama careia, la certurile insistente ale concubinului, i-a fost dificil doar sa afle adresa casei de copii. Apoi, lucrurile s-au simplificat, poate si fara violenta concubinului. Un nou concubin si dadea fuga la casa de copii sa-l depuna pe copilul ex-concubinului si tot asa. Reportajul se incheia cu cel de-al noualea copil lepadat lumii. Adica noua.

Femeia poate manipula barbatul folosind copilul. Atunci copilul devine o arma puternica. Totul este sa-l cunosti pe barbat si sa stii cum sa-l manipulezi. El trebuie responsabilizat subtil

...citeste mai departe

Acest articol a fost vizualizat de 17048 ori.