Oricine a facut macar un antrenament de forta cunoaste senzatia de arsura intensa in muschi pe care o simte dupa terminarea efortului, timp de cateva ore. Aceasta senzatie este data de cresterea nivelului de acid lactic.Cercetatorii si-au indreptat atentia catre acest fenomen, pentru a gasi metode prin care sa poata reduce nivelul de acid lactic, astfel incat sportivii sa se poata antrena la o intensitate mai mare, timp mai indelungat.

Haideti sa vedem ce este acest acid lactic si cum interfera el cu programul de antrenament si dezvoltarea masei musculare. Acidul lactic este un produs de metabolism, care apare in glicoliza anaeroba, adica "arderea" glucozei in absenta oxigenului. El joaca un rol foarte important in aparitia si instalarea oboselii musculare, atunci cand se acumuleaza la nivel muscular. Acea senzatie dureroasa si neplacuta de arsura care apare dupa un efort intens are de fapt un rol protector, acela de a preveni suprasolicitarea musculaturii, pana la completa epuizare a resurselor. Senzatia de arsura este rezultatul schimbarii pH-ului muscular, care devine acid. Punctul in care acidul lactic incepe sa se acumuleze rapid poarta numele de pragul anaerob.

Organismul uman isi cosntruieste depozite de energie sub forma glicogenului muscular, care este un polimer de glucoza (un sir de molecule de glucoza legate cap la cap). Atunci cand este nevoie de energie, glicogenul este scindat in molecule de glucoza, in procesul numit glicoloza. In timpul glicolozei, fiecare molecula de glucoza este transformata in doua molecule de acid piruvic, iar energia este eliberata sub forma de adenozintrifosfat (ATP).

In mod normal, acidul piruvic intra in mitocondrie (acel loc din celula unde se produce energia) si va trece prin alte procese oxidative ale glicolizei pentru a produce mai mult ATP. In cazul in care nu exista suficient oxigen pentru a participa la aceste reactii, acidul piruvic va fi transformat in acid lactic, care poate difuza din celula musculara in sange. Acest proces de transformare se numeste glicoliza anaeroba. In acest fel este posibila generarea de energie chiar in lipsa oxigenului, deci intr-o situatie de stres pentru organism. In momentul in care exista suficient oxigen, acidul lactic produs pe calea glicolizei anaerobe va putea fi utilizat ca substrat energetic si va fi reconvertit in glucoza la nivel hepatic sau in alte tesuturi. In felul acesta un ciclu este completat.

In cadrul antrenamentului, organismul utilizeaza energia cu scopul de a genera contractii musculare si este necesar ca atat sistemele aerobe, cat si cele anaerobe sa functioneze. Indiferent de sistemul care este folosit preponderent, acidul lactic se produce in continuu, chiar si in repaus. Atunci cand acidul lactic se acumuleaza in celule, in urma glicolizei anaerobe, exista potentialul de aparitie a unor probleme, deoarece este necesar sa se mentina un anumit grad de aciditate. O crestere a aciditatii poate afecta functia de contractie a muschiului si in poate destabiliza din punct de vedere metabolic.

Desi refacerea activa reduce mai rapid nivelul acidului lactic din sange, este de asemenea necesar ca depozitele de glicogen sa fie refacute. Astfel, medicii sportivi recomanda o combinatie de refacere activa cu pasiva astfel incat sportivul sa poata beneficia de o eficienta maxima in resinteza glicogenului. Cu alte cuvinte, in timp ce sportivul este in etapa de cool-down adica de revenire la o frecventa cardiaca de repaus este indicat sa consume o masa bogata in carbohidrati (un supliment nutritiv, de obicei), care sa inlocuiasca depozitele de glicogen.

In concluzie, acidul lactic nu ar trebui privit ca un produs de metabolism fara rost, si nici ca pe o "toxina". El are un rol foarte important in organism, reprezentand o foarte utila sursa de energie. Totusi, atunci cand in timpul antrenamentului se atinge acel prag anaerob, acidul lactic acumulat in exces poate provoca oboseala musculara. Din fericire, acest efect negativ poate fi partial limitat printr-un antrenament corect, refacere activa (exercitii foarte usoare) si o masa bogata in carbohidrati.

Ce mananci ca sa previi osteoporoza

26 Septembrie 2023

Oasele au reputatia de a fi dure, dar cu toate acestea sunt tesut viu, care se transforma si se reface de-a lungul anilor. La fel ca alte parti din corp, oasele se dezvolta si se regenereaza mai rapid in tinerete, pentru ca pe masura ce inaintam in varsta procesul sa devina mai anevoios. Osteoporoza este o boala care afecteaza densitatea oaselor, astfel ca acestea devin fragile si se pot rupe usor. Este o boala “silentioasa”, in sensul ca se dezvolta in timp, fara dureri sau simptome majore. 

Totul despre DIETA NORDICA

19 Septembrie 2023

Dieta nordica are legatura cu alimentatia din tarile nordice - Norvegia, Danemarca, Suedia, Finlanda si Islanda. Totusi, ea nu reflecta neaparat modul in care mananca in mod obisnuit persoanele din aceste tari, asa ca daca mergi in vacanta acolo, nu te astepta sa gasesti doar alimente despre care vei citi in acest articol.

De asemenea, dieta nu include doar ce mancau oamenii acum cateva secole in aceasta zona, ci este deschisa si catre produse mai “actuale”, cum este uleiul de rapita.

Beneficiile pentru sanatate ale cireselor

11 Septembrie 2023

Exista numeroase varietati de cirese, iar pe langa varianta proaspata le poti consuma si sub forma de compot, gem, sosuri, confiate, in diferite dulciuri sau sucuri. Tine cont insa ca acestea din urma au de obicei zahar adaugat si sunt mai calorice. Rezultatele studiilor realizate pe animale si pe oameni sugereaza ca ciresele pot reduce riscul aparitiei mai multor boli inflamatorii cronice, inclusiv artrita, bolile cardiovasculare, diabetul si cancerul. In plus, exista dovezi ca un consum de cirese poate imbunatati somnul, functia cognitiva si recuperarea dupa exercitii fizice intense. Ciresele sustin sanatatea si prin prevenirea sau scaderea stresului oxidativ si a inflamatiei.

Adauga un comentariu Acest articol are 3 comentarii.