LEGATURA DINTRE BOLI SI VIATA INTRAUTERINA

Tara, o tanara de 24 de ani din Sri Lanka a fost diagnosticata cu hipertensiune cronica cu doar patru luni inaintea primei sale sarcini. Desi a fost sanatoasa in copilarie si s-a dezvoltat normal in timpul pubertatii, cand a ajuns la varsta de 22 de ani indexul masei corporale i-a ajuns la 29, ceea ce inseamna "supraponderalitate". Prima sarcina i-a fost complicata de hipertensiunea cronica si de preeclampsie (o stare patologica a femeii insarcinate, care apare dupa a 20-a saptamana de sarcina, caracterizata prin hipertensiune arteriala, prezenta de proteine in urina si crestere in greutate, ale carei complicatii sunt suferinta fetala sau moartea la nastere). Astfel, tanara a nascut prin cezariana la 33 de saptamani. La cea de-a treia sarcina, a fost diagnosticata cu diabet zaharat de tip II si a nascut un baietel de 4,1 kg tot prin cezariana. Cand a implinit 42 de ani, Tara a inceput sa ia medicamente pentru diabetul zaharat de tip II si pentru hipertrigliceridemie. Noua ani mai tarziu, a suferit un infarct minor, care a lasat-o cu o slabiciune a partii stangi a bratelor si picioarelor. Propria sa mama suferise de hiperglicemie in timpul sarcinii, era supraponderala si a murit la 54 de ani din cauza complicatiilor date de hipertensiunea arteriala.

Aparent, s-ar parea ca in cazul Tarei, suferintele mamei sale i s-ar fi transmis in timp, iar tanara la randul ei ar fi influentat cel putin viata intrauterina a propriilor copii. (complicatii la prima sarcina, fat macrosom la sarcina numarul 3). Un Simpozion al Societatii Americane de Genetica Umana din Philadelphia a prezentat problema originii fetale a bolilor adultilor.

Potrivit fiziologului J. Law de la Colegiul de Medicina Veterinara al Universitatii Cornell, majoritatea oamenilor gresesc atunci cand spun ca omul este produsul genelor - abordarea corecta, potrivit profesorului amintit ar fi ca omul este un "rezultat" al mediului. Anumite caracteristici ale mediului intrauterin pot conduce la schimbari pe termen lung. Toti vorbitorii de la Simpozion au subliniat ca fetusul vulnerabil este cel care este infometat in uterul mamei, o stare denumita intarzierea cresterii intrauterine. Un asemenea copil este nascut aproximativ la termen, dar are o greutate mult sub cea normala - adica este "mic pentru perioada de gestatie", si nu prematur. Adaptarile care au permis fetusului sa continue sa creasca in ciuda "foametei" la care a fost supus au devenit, mai tarziu, pe parcursul vietii, factori de risc pentru anumite boli. "Aceste adaptari schimba in mod permanent structura si fiziologia corpului in dezvoltare." spune David Barker de la Unitatea Epidemiologica de Mediu MRC din Southampton, Marea Britanie. Rezultatul final se poate concretiza in boala arteriala coronariana, infarct, hipertensiune si/sau diabet de tip II.

Dovezile ca evenimentele din timpul vietii fetusului pot pregati scena pentru bolile adultilor sunt atat epidemiologice, cat si experimentale.

Dovezi epidemiologice

Mai mult de 100 de studii coreleaza in mod clar greutatea scazuta la nastere cauzata de restrictiile de crestere intrauterina cu incidenta crescuta a factorilor de risc clasici ai bolilor cardiovasculare si cu bolile efective. Legaturile dintre perioada intrauterina si viata adulta par a avea sens. Fatul subnutrit isi redistribuie fluxul sangvin pentru a-si proteja organele cheie, cum ar fi creierul. Functia endocrina si compozitia corpului se schimba. Acesti copii au masa musculara redusa, si acesta este locul de actiune al insulinei. Greutatea scazuta la nastere si cresterea accelerata in greutate in timpul copilariei pun bazele bolii coronariene de inima si a diabetului de tip II. Unele persoane care sufera de boli cronice au crescut in mod diferit inainte de nastere si in timpul copilariei. Schimbarile in rezistenta la insulina pot conduce la diabet: niveluri anormale ale hormonului stresului, artere rigide si prea putini nefroni pot conduce la hipertensiune.

Dovezi epidemiologice interesante vin din evidentele de sanatate din timpul Celui de-al Doilea Razboi Mondial. O analiza a indivizilor care erau in stadiul de fetusi in timpul unei perioade de foamete care a durat 7 luni in Olanda in 1943 este graitoare: expunerea prenatala a condus la incapacitatea mentinerii, cu 50 de ani mai tarziu, a homeostaziei glucozei. Paul McKeigue, un epidemiolog de la Scoala Londoneza de Igiena si Medicina Tropicala a analizat Studiul Uppsala Birth Cohort care a urmarit 14.611 barbati si femei nascuti intre 1915 si 1929. Inregistrarile includ greutatea la nastere, statistici despre morbiditate si mortalitate si sunt legate de datele recensamintelor. Interesant, greutatea scazuta la nastere cauzata de restrictiile de crestere intrauterine prevede mortalitate in copilaria timpurie, dar nu este legata aparent de boli sau moarte intre varsta de 15 si 64 de ani. Abia dupa varsta de 65 de ani inceputurile de viata private de hrana au ca si ecou boli cardiovasculare (ca si cauza primara a mortii). Acest asa-numit sindrom al copilului mic nu produce anormalitati ale lipidelor, ci tensiune arteriala ridicata si intoleranta la glucoza.

Dovezi experimentale

Studiile de caz si cele epidemiologice ofera stimulentul pentru experimente care testeaza in mod direct ipoteza ca infometarea in uter se "traduce" mai tarziu prin diabet si boli cardiovasculare. Profesorul Nathanielsz lucreaza cu fetusi de oi, expunand capul in timp ce oaia este anesteziata. Cercetarile pe oi de pana acum au identificat niste diferente esentiale in fiziologie inainte si dupa nastere. Fatul si adultul au raspunsuri diferite la glucocorticoizi. Nu putem accepta ca ceva care se intampla dupa nastere sa se intample si inaintea nasterii. Exista un set de regli complet diferite in interiorul uterului. De exemplu, expunerea la glucocorticoizi a unui fat creste functia tiroida. Aceeasi expunere dupa nastere descreste functia tiroida. In mod normal, producerea crescuta de glucocorticoizi a unui fat il ajuta sa faca fata presiunilor unui uter contractat si rigorilor unei nasteri.

Productia endogena de glucocorticoizi la un fat poate juca un rol profund in schimbarile sistemului cardiovascular. Primul mediu din pantecele mamei joaca un rol la fel de important in aflarea modului in care va reactiona sistemul cardiovascular.

Modelul experimental testat pe rozatoare

In laboratorul de biologie moleculara al departamentului de chimie al Universitatii Vrije din Amsterdam, dr. Cees Oudejans a adoptat o alta abordare experimentala privind originile fetale ale bolilor adultilor. Acesta a dezvoltat un model de disfunctie placentara al rozatoarelor, legand artera care controleaza fluxul sangvin de embrion, rezultand o intarziere a cresterii embrionare. Rezultatul a fost ca aceste rozatoarele isi mentin un exces persistent de horomoni somatostatini si in viata de adult - un efect care nu apare la rozatoarele subnutrite in stadiul de pui. Somatostatinul este un hormon pancreatic ce afecteaza rata absorbtiei de nutrienti in sange. Asadar, malnutritia inainte de nastere este diferita de cea post-natala.

Cercetarile lui Oudejan arata clar cum legatura dintre mama si fat joaca un rol important in predispunerea rozatoarei la dezechilibre hormonale. Placenta imobilizeaza nutrienti de la mama. Controlul embrionic prenatal al cresterii placentei este asemanator cu controlul cresterii hipotalamusului de dupa nastere.

Actiunea stresului si a alcoolului

Ideea ca stresul la care este supus embrionul si mama acestuia poate cauza boli in viata de adult mai are un drum lung de parcurs de la ipoteza la teorie. Este nevoie de multe experimente noi si modalitati de a preveni aceste boli. De exemplu, boala cardiovasculara poate sa apara din cauza conditiilor intrauterine nefavorabile; cercetatorii trebuie sa afle care sunt stimulii care cauzeaza aceste conditii. Intarzierea cresterii embrionului afecteaza in mod dramatic, dar selectiv si permanent exprimarea unui subset de gene. Pentru aceasta, este nevoie de studii ale placentei functionale din timpul sarcinilor.

Cercetatorii de la Universitatea din Harvard au avertizat asupra pericolului pe care il presupune starea de stres la femeile insarcinate. Ei au descoperit ca o stare prelungitã de stres _i contactul cu anumici alergeni pot predispune la sugarul hrãnit la piept imbolnavirea de astm infantil. Cercetatorii americani au explicat ca stresul la femeile insarcinate poate influenta sistemul imunologic al bebelusului. Una din concluziile studiului realizat in mediu urban asupra a 387 de mame lactante si care au fost supuse la niveluri diferite de stres a fost ca expunerea la alergeni (acarienii din praful locuintei) in timpul sarcinii duce la cresterea nivelului de imunoglobulina E, anticorpul care are legatura cu imunitatea.

Alt studiu recent arata ca femeile care consuma alcool in cantitati moderate (o sticla de vin pe spatamana), in timpul sarcinii, isi expun copiii unui risc dublu de a suferi de depresie si anxietate, mai tarziu in viata. Insa, de multe ori, aceste probleme nu sunt vizibile decat atunci cand copilul inainteaza in varsta. Totusi, asa cum fumatul nu are intotdeauna ca rezultat cancerul la plamani, asa si expunerea fatului la alcool nu are intotdeauna consecintele amintite.

Potrivit cercetatorilor britanici de la Institute of Cancer Research, cancerul poate fi transmis, in cazuri rare, de la mama la fat in timpul sarcinii. Celulele anormale existente in corpul unei mame in varsta de 28 de ani bolnava de leucemie au trecut prin placenta, afectand fatul. Mama a murit de leucemie la o luna dupa ce a dat nastere unei fetite, diagnosticata cu cancer la doar 11 luni. Desi nu era vorba de aceeasi boala, medicii cred ca exista o legatura intre cele doua cazuri. Pana in prezent au fost intalnite 17 cazuri de cancer transmis de la mama la fat, de obicei fiind vorba de leucemie sau cancer de piele. Mai mult, studiile efectuate pe gemeni identici au aratat ca, in caz ca unul din frati este bolnav de cancer, exista sanse mai mari ca si celalalt sa se imbolnaveasca.

Alexandra Igna

Acest articol a fost vizualizat de 53823 ori.