STRESUL, INAMICUL TUTUROR
“Important este nu ceea ce ti se intampla, ci felul in care reactionezi”
Hans Selye, medic austriac
Un cantec la moda in urma cu cativa ani spunea “Life is a rollercoaster”… Pentru cine nu stie, un rollercoaster este acel trenulet din parcurile de distractie, care merge pe o sina suspendata, avand o multime de suisuri si coborasuri, unele dintre ele foarte abrupte, incat trebuie sa te gandesti de multe ori inainte de a-ti lua inima in dinti pentru a incerca senzatia. La fel este si viata noastra. In permanenta suntem nevoiti sa urcam si sa coboram, fie ca vrem, fie ca nu. Sarcina noastra cea mai dificila este sa facem fata acestor incercari adesea neprevazute, pastrandu-ne sanatatea fizica si metala. Agentii stresori sunt factorii care modeleaza “sina” pe care circula trenuletul in care ne aflam fiecare dintre noi.
Deci, ce este stresul?
Mentinerea sanatatii necesita o buna capacitate de a face fata stresului. Un agent stresor nu este intotdeauna un eveniment negativ. O nunta si un deces pot fi in aceeasi masura stresanti pentru organism. Expunerea la evenimente stresante intense sau extreme, dar si deprivarea de stimuli pot provoca dezechilibre in organism si astfel probleme majore. Prea multa caldura, frig, activitate, hrana sau cerinte de ordin social sau din contra, lipsa hranei, atingerii, interactiunilor sociale sau somnului pot fi nocive pentru sanatatea individului.
Perceptia noastra asupra stresului este importanta; orice factor pe care il putem considera o amenintare, reala sau imaginara, va creste nivelul de anxietate. Modul cum reactionam este influentat de o serie de factori, dintre care unii pot fi controlati, in timp ce altii nu. Sanatatea fizica si metala, predispozitia genetica (“mostenirea”), experientele din trecut, regimul alimentar, sustinerea sociala determina care stimuli externi vor fi interpretati de catre organism drept agenti stresori intr-un anume moment al vietii noastre. O persoana sanatoasa, echilibrata, provenita dintr-o familie armonioasa si fara probleme de sanatate, care traieste o viata linistita, se hraneste rational si are relatii normale cu cei din jur, va raspunde mult mai bine la stres si are mult mai putine sanse sa dezvolte o afectiune legata de stres decat un om la care cel putin unul din factorii amintiti este deviat de la normal.
Atunci cand ne gandim la stres, ne vin in minte termeni ca “tensiune, povara, solicitare, efort, presiune, incordare, forta, constrangere”. Conceptul de stres a fost studiat si definit pentru prima data de catre medicul de origine austriaca Hans Selye, in prima jumatate a secolului 20. Selye a folosit acest termen in 1950 pentru a descrie un ansamblu de reactii ale organismului fata de o actiune externa exercitata asupra sa de catre o larga serie de agenti (fizici, chimici, biologici, psihici) constand in aparitia unor variate modificari morfofunctionale.
Hans Selye a numit acest raspuns la stres, “sindromul general de adaptare”, care cuprinde toate mecanismele nespecifice capabile sa mobilizeze resursele adaptative ale organismului in fata agresiunii care ii ameninta integritatea.
Sindromul general de adapatare se caracterizeaza printr-o evolutie in trei etape: de alarma, de rezistenta si de epuizare. In prima faza, cea de alarama, numita si “de soc” sau raspunsul “lupta sau fugi”, organismul manifesta raspunsul initial la agentul stresor nou aparut. Se manifesta de obicei prin hipotensiune si tahicardie, hipotermie si o secretie crescuta de hormoni suprarenalieni (ACTH, cortizol, adrenalina). Urmatorul stadiu este cel de rezistenta, in care aparent organismul s-a adaptat la situatie, insa persista modificarile din stadiul de alarma. De fapt, organismul continua sa lupte cu agentii stresori mult timp dupa ce manifestarile fazei de alarma s-au estompat. In cazul in care organismul continua sa fie supus stresului fara nici un fel de ameliorare, se intra in al treilea stadiu, cel de epuizare. In aceasta situatie adaptarea nu mai poate fi mentinuta si incep sa se instaleze consecintele nocive ale persistentei reactiilor de aparare ale organismului: boli de inima, accidente cerebrale vasculare, boli digestive cum ar fi ulcerul gastric si duodenal, migrene si diverse infectii.
Oamenii care sunt supusi stresului continuu perioade lungi de timp devin coplesiti de tensiune, furie, frica si frustrari, ceea ce conduce la instalarea cronica a unei puternice stari anxioase. Ca urmare, secretia de adrenalina va creste iar tensiunea arteriala si frecventa cardiaca si respiratorie vor avea valori marite. O frecventa respiratorie mare va duce la hiperoxigenarea sangelui, cu instalarea sindromului de hiperventilatie. Acesta poate fi inceputul atacurilor de panica.
Glicemia si nivelul acizilor grasi in sange cresc in stres, aceasta combinatie favorizand accelerarea procesului de ateroscleroza, cu dezvoltarea bolilor coronariene. Functiile sistemului imun sunt mai putin eficiente, de aceea organismul nu va mai putea lupta eficient cu factorii patogeni si celulele canceroase.
Pe plan mental se observa o reducere a capacitatii de memorare si a capacitatii de concentrare. Apar tulburari de somn si depresie, precum si alte tulburari de dispozitie.
Eustres si distres
Caracteristicile indivizilor aflati intr-o stare cronica de stres
Probabil ca multi dintre noi ne vom recunoaste in aceasta descriere. Daca aveti cel putin 3 dintre caracteristicile urmatoare, este timpul sa va ganditi serios la o modalitate de a reduce stresul
Cum afecteaza stresul diverse organe si sisteme
Simptome fizice si psihice legate de stres
Simptome fizice
Simptome psihice
Modificari de comportament
Ce e de facut cu stresul?
Trebuie sa intelegem ca stresul psihic este cauzat doar de noi insine, de reactiile noastre la actiunea mediului inconjurator: cantitatea stresului resimtit depinde doar de natura gandurilor noastre! Alungati din mintea voastra gandurile sumbre, nehotararea si sovaiala. Inlocuiti-le cu ganduri pozitive, vesele, constructive. Cum? Cititi in continuare.
Masajul in lupta cu stresul
Tot mai multi oameni cauta sprijin in tratarea simptomelor legate de stres. De multe ori, un diagnostic precis este dificil de stabilit, deoarece fiecare dintre noi raspundem diferit la stres. Astazi, medicina recunoaste stresul intens si/sau de lunga durata ca pe o cauza importanta a imbolnavirilor de tot felul, deoarece asa cum s-a constatat, stresul are un efect distructiv asupra homeostaziei, adica starii de echilibru la nivelul diverselor sisteme si organe.
In lupta cu stresul, s-au impus metode precum acupunctura, meditatia, relaxarea prin respiratie, muzica, hipnoza, exercitii fizice, masajul clasic si shiatsu precum si altele. Considerate de catre unii ca fiind depasite, aceste metode stravechi au dovedit o eficienta chiar mai mare decat a tehnicilor moderne. Masajul are capacitatea de a micsora nivelul plasmatic de cortizol si de a reduce starea de excitare a sistemului nervos simpatic, ceea ce va reinstaura starea de echilibru interior a organsimului. Se considera ca masajul supune corpul unei forme mai “blande” de stres, care poate fi suportata; aceste semnale induc un fel de resetare a sistemelor (ca atunci cand oprim si repornim computerul), permitand astfel instalarea starii de echilibru. Ritmul linistitor al masajului are capacitatea de a organiza si sincroniza ritmurile biologice ale corpului. Astfel masajul se dovedeste un mijloc eficient de lupta cu stresul, insa trebuie retinut ca abordarea cazurilor pe termen lung trebuie sa fie multidisciplinara, incluzand aici in mod particular consilierea psihologica.