SISTEME ANTIOXIDANTE CU ROL PROTECTOR

ANTIOXIDANTI CU UTILIZARE TERAPEUTICA

POLIENOLII, FENOLII si FLAVONOIZII formeaza o grupa foarte mare de substante ce poseda atât proprietati antioxidante cât si prooxidante. Dintre acestia flavonoizii se utilizeaza deja sub forma de medicamente (Troxevasin, Glivenol, Rutozid), desi potentialul lor terapeutic este doar in mica parte cunoscut.

Flavonoizii, produsi de diverse plante, constituie o grupa heterogena ca proprietati, adesea contradictorii, din care mentionam :

• capacitate antioxidanta
• potenteaza si protejeaza acidul ascorbic
• stimuleaza si protejeaza colagenul de oxidare degradativa
• inhiba activarea hidrocarburilor cancerigene si altor hepatotoxice
• inhiba fagocitoza limfocitelor si exercita efecte antiinflamatorii
• inhiba fosfodiesterazele dependente de nucleotide ciclice
• stimuleaza biosinteza Pg G₂
• efecte antilipemiante si de scadere a colesterolului sangvin
• stimuleaza epurarea amoniacului la pacientii uremici

PROPOLISUL, unprodus secretat de albine, contine mari cantitati de flavonoizi si fenoli. Marea complexitate a compozitiei impiedica standardizarea unor preparate, desi sub forma de extracte partial purificate propolisul este utilizat mai ales pentru uz extern. Propolisul are pe lânga un puternic efect antioxidant si proprietati bactericide, bacteriostatice, cicatrizante si antiinflamatorii.

Lista medicamentelor cu proprietati AO, aparent neinrudite este destul de mare. Astfel, medicamnetele antiinflamatoare de tipul aspirinei, diclofenacului, indometacinului, fenilbutazonei exercita un efect AO evident. Capacitatea lor de a inhiba producerea de RLO in cursul fagocitozei leucocitelor PMN este direct legata de proprietatea lor antioxidanta si de “scavanger” de RL. Aceleasi efecte AO si de micsorare a eliberarii RLO le exercita si medicamente de tipul tamoxifenului, piroxicamului, primaquinei.

O alta clasa de medicamente AO o constituie donorii de grupari SH, cum sunt PENIClLAMINA, N-ACETILCLSTEINA, cu utilizare terapeutica mai restrânsa, dar cu actiune detoxifianta.

Desferioxamina, ca si acidul salicilic complexeaza ionii de Fe, proprietate utilizata in tratamentul artritei reumatoide .

ALOPURINOLUL este cel mai cunoscul si mai folosit AO (este un inhibitor specific al xantinoxidazei) atât in tretamentul gutei, dar si in asociatie cu citostatice, pentru a micsora aparitia hiperuricemiei produsa prin distrugeri tisulare, necroze. Producerea unei depresii medulare si a nefrotoxicitatii a limitat utilizarea larga a acestui medicament.

In concluzie AO actioneaza continuu, in primul rând prevenind efectele nocive ale RL. De aceea, AO exogeni, medicamente, extracte de plante sau cei sintetici trebuie administrati continuu, in doze mici. Administrarea lor in doze mari poate determina efecte secundare nocive, deoarece si ei pot fi metabolizati prin ficat, determinând o inductie enzimatica, ce poate interfera cu metabolizarea altor substante.

Un regim alimentar echilibrat nu impune administrarea unor cantitati suplimentare de AO exogeni, organismul dispunând de rezerve. Adrninistrarea AO este utila insa in stari subnutritive, diete alimentare dezechilibrate, expunere la noxe sau primavara când organismul iese din iarna cu deficite de factori alimentari naturali. In stari patologice, depasirea nivelului AO poate avea loc in cursul debutului bolii sau pe parcurs, constituind un factor de agravare; in aceste cazuri, tinând seama de specificul bolii, administrarea AO poate avea un efect benefic.