TRATAMENTUL INTINDERILOR
“Am făcut o întindere” este o expresie uzuală în limbajul sportivilor şi nu numai. Evident, este o expresie pe care ne dorim să o spunem de cât mai puţine ori în viaţă, dar când se întâmplă trebuie să fim pregătiţi să acţionăm rapid şi în cunoştinţă de cauză, prevenind astfel agravarea unei situaţii. Unii sportivi, în special cei amatori neglijează accidentările de mică amploare, care astfel întârzie să se vindece şi uneori chiar se cronicizează.
Termenul “întindere” poate însemna atât o traumatizare a unui ligament, cât şi a unui muşchi sau tendon, de la o simplă alungire peste capacitatea fiziologică, până la o rupere parţială sau totală.
Tratamentul întinderilor are două stadii.
În prima fază, pentru a reduce edemul (umflarea) şi durerea este recomandată aplicarea formulei “RICE”, dar numai în primele 24-48 de ore. Pe lângă aceasta, utilizarea unui antiinflamator nesteroidian sub formă de unguent (Fastum Gel, Diclofenac, Diclac, Mobilat) sau comprimate (aspirină, diclofenac), poate fi utilă pentru reducerea durerilor şi inflamaţiei.
Vă reamintesc ce este formula RICE.
R (rest) = repaus, adică reducerea sau chiar oprirea activităţii sportive şi a activităţilor casnice mai solicitante. Se poate folosi o cârjă dacă este vorba de o accidentare la nivelul membrului inferior. În unele cazuri se recomandă chiar repausul total la pat. Durata repausului de la efort este stabilită de un medic.
I (ice) = gheaţă, adică aplicarea acesteia pe zonele traumatizate timp de 20 de minute de 4-8 ori pe zi. Nu se aplică direct pe piele, ci se înfăşoară într-un prosop.
C (compression) = comprimare, adică menţinerea unei presiuni constante cu ajutorul faşei elastice pe glezna, genunchiul, cotul sau umărul afectat.
E (elevation) = ridicarea membrului afectat de la planul orizontal. Practic, în poziţie declivă (culcat) se ridică membrul traumatizat pe o pernă, deasupra planului inimii.
A două fază a tratamentului este recuperarea, al cărei scop final este ameliorarea stării zonei afectate şi restaurarea funcţiei acesteia. Cei mai mulţi dintre cei accidentaţi ajung direct la această fază, tocmai fiindcă au neglijat complet prima fază. Terapeutul va prescrie un program de exerciţii fizice astfel alcătuit încât să prevină redoarea articulară, să îmbunătăţească capacitatea de executare a mişcărilor şi să redea flexibilitatea şi forţa normală.
Când durerea acută şi edemul s-au redus, terapeutul sau medicul curant vor instrui pacientul să execute o serie de exerciţii, de câteva ori pe zi. Aceste exerciţii sunt speciale pentru fiecare tip de accidentare şi sunt cunoscute în special de către kinetoterapeuţi. Durata programului de exerciţii depinde de gravitatea accidentării, şi durează de ordinul a câtorva săptămâni sau chiar mai mult (luni sau ani).
Un alt obiectiv al recuperării fizice este creşterea forţei şi flexibilităţii. Procesul de recuperare începe aproximativ în a doua săptămână după accidentare. Pe măsură ce durerea se reduce şi capacitatea funcţională este recăpătată, exerciţiile vor deveni mai solicitante.
Scopul final este reluarea tuturor activităţilor zilnice, inclusiv cele sportive. Este necesar ca pacientul să se consulte cu terapeutul înainte de a reîncepe să facă anumite tipuri de efort specific. În unele cazuri, cel accidentat este tentat să reia complet activitatea fizică, chiar înainte ca durerea să fi dispărut complet, amplitudinea mişcărilor nu este completă, ca şi forţa şi flexibilitatea, ceea ce poate conduce spre cronicizare.
În final câteva idei pentru reducerea riscului apariţiei unei întinderi:
- menţineţi o greutate normală
- purtaţi încălţăminte adecvată şi înlocuiţi pantofii de sport atunci când vă rod
- faceţi exerciţii de stretching în fiecare zi
- nu faceţi sport dacă nu vă simţiţi bine (sunteţi obosiţi sau aveţi dureri de orice fel)
- încălziţi-vă bine înainte de orice activitate fizică
- purtaţi echipament sportiv special în funcţie de sport (de exemplu centură lată şi mănuşi pentru culturism)
- menţineţi un regim alimentar echilibrat
- evitaţi mişcările necontrolate şi învăţaţi foarte bine forma corectă a exerciţiilor înainte de a lucra cu greutăţi mari