De vorba cu DAN TASLAUANU

Este din Brasov. Are 22 de ani. Practica gimnastica de la varsta de 3 ani.

Cum ai ajuns sa faci gimnastica de la o varsta atat de frageda?

Fratele meu, care este mai mare cu 1 an si 4 luni era la o scoala din Brasov, cu profil de gimnastica. Intr-o zi cand mama s-a dus sa-l ia de la antrenamente, s-a intamplat sa fiu si eu cu ea. Eram incantat sa vad aparatele, mai ales inelele. Profesorii i-au spus mamei ca am potential. Asa ca am ramas acolo. Mi-a placut foarte mult sportul. In plus, eram indragostit de profesoara de la clubul respectiv. La inceput era mai mult joaca, dar apoi antrenamentele au inceput sa fie din ce in ce mai serioase.

Ce performante ai avut?

Calul cu manere mi-a placut cel mai mult – sunt multiplu campion national si campion international la cal. Si la inele am avut rezultate bune – locul 2 national. Aptitudinea pentru calul cu manere am descoperit-o si prin faptul ca sunt ceva mai inalt si pentru astfel de sportivi este mai dificil sa exceleze la sol sau la sarituri. E mai usor daca esti mai scund, pentru ca rotarile se pot efectua mai usor. La cal trebuie sa ai segmentele mai lungi, in special picioarele.

Ce fel de forta este necesara la cal?

In special forta umerilor este importanta, dar de fapt tot trenul superior. Picioarele stau de obicei lipite si apropiate, doar la “cercurile deparate”, pe care le stim foarte bine de la Marius Urzica, picioarele stau in unghi deschis. Acolo ai nevoie si de forta picioarelor.

Cate ore te antrenai pe vremea cand concurai?

Cand aveam 2 antrenamente pe zi, faceam dimineata 2 ore si dupa-amiaza 3 ore, iar cand aveam un singur antrenament, dimineata sau dupa-amiaza, in functie de orarul scolar, faceam cam 3,5-4 ore. O faceam din placere. Te prinde gustul gimnasticii. Este adevarat ca nu ai o copilarie ca ceilalti copii, dar sa stii ca si in gimnastica exista o copilarie.

Nu era prea mult pentru un copil?

E discutabil. Bineinteles, ce e prea mult, strica. Sportul de inalta performanta nu mai este “sanatate curata”. Apar tot felul de deficiente “profesionale”. Sportul la nivel de amator este insa o metoda foarte buna de a te mentine in forma. Pe de alta parte, sportul de performanta te educa, poate mai mult decat orice alte lucruri in viata.

Tu ai avut probleme in urma anilor de antrenamente?

Au fost, dar am trecut peste ele. Cazi, te ridici si mergi mai departe. Totusi exista si probleme care lasa urme, cum ar fi cele cu coloana vertebrala. De obicei problemele apar atunci cand nu esti atent sau daca ai accidentari mai serioase. Am plans cand a trebuit sa renunt la gimnastica din cauza spatelui, insa am regasit acest sport si sub alte forme, mai putin solicitante. Exista, de exemplu si gimnastica acrobatica, care acum este afiliata la Federatia Internationala de Gimnastica. Exercitiile pe care le fac impreuna cu colegul meu, Costel Ciubotaru, sunt preluate din gimnastica acrobatica. Proba se numeste “balance”. Si noi, ca grup, inainte sa ajungem la RGT, n-am numit tot “Balance”

Cum ati inceput sa faceti aceste acrobatii?

Pur si simplu ne-am orientat dupa niste poze pe care le-am vazut, dintr-un spectacol de la Monte Carlo – era acolo un exercitiu cu echilibru “maini in maini”. Pe vremea aceea eu eram mai masiv si Costel mai subtire, asa ca am inceput eu ca “baza” si el ca “varf”. Pe parcurs au aparut probleme, si am fost nevoiti sa schimbam. Baza trebuie sa suporte greutati mari, coloana vertebrtala este supusa unui stres considerabil si spatele meu nu imi permitea asta.

Aveti voi un exercitiu in care dai senzatia ca o sa cazi in cap. Nu iti este teama ca s-ar putea intampla un accident?

Exista un oarecare grad de risc, insa este un risc calculat. Pentru spectator poate sa para un risc foarte mare, dar in realitate riscul este bine calculat, fiindca daca este executat corect, riscul este minim. S-a intamplat odata sa cadem destul de urat, pentru ca nu ne-am inteles de la inceput asupra elementelor de executie. Dar nici atunci nu a fost o accidentare serioasa. Si in gimnastica, ca in orice sport, exista un “simt al partenerului”. Ajungem sa ne cunoastem, sa intuim ce o sa urmeze.

In afara de antrenamente, cu ce te mai ocupi?

Imi place foarte mult calculatorul. Sunt pasionat de tot ce inseamna IT. Cand o sa termin cu spectacolele si acrobatiile spre sa antrenez. Acum sunt in anul terminal la facultate, urmeaza licenta. Sper sa profesez ca antrenor de gimnastica.

Cum crezi ca o sa fie primit spectacolul vostru?

Publicul este criticul nostru cel mai mare. Sunt convins ca o sa avem succes. Pana acum toata lumea ne-a primit bine. Speram sa iesim si in strainatate cu spectacole. Dar mai este putin de lucrat pana atunci.

Ai emotii cand esti pe scena?

Tot timpul. Nu am fi normali daca nu am avea emotii. Dar emotiile, intr-o anumita masura te pot ajuta foarte mult. Adrenalina iti da forta, iti da incredere. Daca e prea multa te distruge, daca e cat trebuie, te ajuta. 

Pagina 1  2  3  4  5  6