De vorba cu CONSTANTIN CIUBOTARU
A facut gimnastica de performanta timp de 14 ani. Acum are 22 de ani. Este din Brasov. Exercitii preferate – bara, calul si solul. A fost campion national la cal si la bara.
Cum ai intrat in RGT?
M-a sunat intr-o zi Bogdan Orzeata si mi-a spus ca Marius Urzica are nevoie de doi acrobati in trupa. In perioada aceea eu aveam diferite spectacole de actobatie in Brasov si Bucuresti. In Romanian Golden Team sunt din noiembrie 2006.
Cat te antrenezi?
Aproximativ trei ore pe zi, in fiecare zi in afara de duminica, dar daca avem spectacole, ne antrenam si duminica. Pentru ca vrem ca pe viitor spectacolul sa fie din ce in ce mai bun, sa nu ne plafonam incercam permanent noi elemente. La inceputul fiecarui antrenament facem alergare pentru incalzire, cam 15-20 de minute, prin sala, apoi facem mobilitate. Dupa ce terminam incalzirea, incepem antrenamentul propriu-zis. Eu cu Dan mergem si ne facem partea noastra de spectacol, incercam elementele noi, dupa care lucram impreuna cu echipa – diferite sincroane cu fetele. La sfarsitul antrenamentului facem forta. Eu in special fac exercitii cu greutati, fiindca sunt “baza”, adica elementul de forta in exercitiile executate impreuna cu Dan. Fac atat exercitii cu greutati, cat si cu greutatea corpului – flotari la paralele, tractiuni, abdomene – ca sa arati frumos in spectacolo, nu poti sa ie
si pe scena cu burta.
Nu este prea solicitant pentru organism ce faceti voi aici? Nu te simti obosit, epuizat de atat efort?
Uneori ma simt obosit, insa depinde de capacitatea antrenamentului – cat de mare a fost efortul. Sunt zile in care ajung acasa si nu imi mai arde nici sa mananc. Ma duc direct la culcare. Dar in alte zile sunt antrenamente mai relaxante si atunci ne permitem sa iesim undeva dupa ce terminam.
In afara antrenamentelor cu ce te ocupi?
Stau si invat, fiindca urmez facultatea de sport la Brasov. Sunt in anul 2. E greu, dar profesorii ne mai inteleg…
Este o activitate de perspectiva ce faceti voi aici?
Eu consider ca este. E imposibil sa nu reusim cu atatea valori – Marius Urzica si fetele. Nu stiu cat de mult o sa dureze, fiindca la un moment dat vom imbatrani. Dar o fac cu placere. Dupa ce m-am lasat de gimnastica am simtit ca nu pot sa fac altceva. Imi place sa fac spectacol, acrobatii. Dupa ce o sa termin facultatea si nu o sa mai pot da spectacole, m-am gandit ca o sa antrenez.
O sa profesezi in Romania?
Nu, in niciun caz. Vreau sa ies afara, fiindca aici nu poti sa traiesti asa. Nu poti sa stai pe un salariu de 400-500 lei si sa antrenezi.
Cum e gimnastica in Romania acum, dupa parerea ta?
Eu zic ca inca este bine. Antrenori buni au fost in Romania, dar au plecat toti afara din cauza salariilor mici. Daca nu vor creste salariile, peste cativa ani nu vor mai exista antrenori de valoare.
Nu exista sponsori? Nu exista interes pentru gimnastica?
Un sportiv abia cand ajunge campion european sau mondial, abia atunci reuseste sa castige bani cat sa-si ia o garsoniera. Si pentru asta muncesti 20-25 de ani. Nu stiu exact de ce gimnastica nu atrage sponsori. De exemplu, la televiziune, cand se transmite un campionat, se pierde mult timp intre momentul exercitiului si cel al notei. In acel interval multi se plictisesc si schimba canalul. Aici gimnastica are de pierdut.
Revenind la partea ta de contributie la spectacol – cum este sa fii “baza” exercitiilor pe care le faci impreuna cu Dan?
Inainte de a fi baza, am stat si sus si cunosc si acea situatie. Dupa ce am schimbat, am inteles anumite lucruri. De multe ori ma certam cu el, fiindca aveam senzatia ca nu ma tine cum trebuie
. In toate situatiile reusita sau esecul unui exercitiu depinde de ambii parteneri. Cand esti sus trebuie sa ai mare grija cu ceea ce mananci, ca sa nu iei in greutate. Iti este greu si tie, dar si partenerului care te sustine. Dupa un an de antrenamente am ajuns sa il “simt” pe Dan si sa ma pot coordona cu el. E nevoie de o permanenta comunicare. Daca unul greseste ceva, ii poate pune viata in pericol celuilalt.
Ce fel de alimentatie ai?
Nu am un barem. Mananc orice. Nu ma uit ca are grasimi – stiu ca a doua zi vin la antrenament si ard totul. Acum nu mai este ca la concurs, unde trebuia sa ne mentinem o greutate exacta. Am noroc ca nici nu ma ingras prea usor.






