Ai vrut vreodata sa renunti?

S-a intamplat uneori sa am sentimentul ca irosesc prea multa energie si timp si pierd pe latura materiala, in sensul desfasurarii unor activitati care sa imi aduca castiguri mai mari. Insa in interiorul fiecaruia exista acel „ceva”, si daca iti place ce faci, nu poti nega asta.

Ce ai sfatui un incepator care s-ar gandi sa participe la un maraton?

Depinde ce fel de viata a avut pana in acel moment, de conditia fizica. In primul rand, acea persoana trebuie sa aiba o perioada de acomodare cu alergarea. Dupa 2-3 luni trebuie sa isi faca o verificare pe 10-20-25 km. De aici poate incepe antrenamentele propriu-zise, care se vor baza in principal pe volum. Sunt importante si antrenamentele de forta, cele care includ sarituri – iti dau posibilitatea sa alergi mai usor. Antrenamentele pentru maraton trebuiesc privite ca o relaxare si nu ca pe o datorie. Cand devine o datorie, esti deja pe cale de a renunta. Daca nu ai bucuria alergarii, satisfactia antrenamentelor reusite... nu sunt sanse de reusita. Ca incepator, si nu numai, e bine sa iti monitorizezi strict activitatea, astfel incat sa observi progresul. Pasii cu care progresezi trebuie sa fie mici – daca incerci sa faci pasi mari, risti sa te impiedici.

De ce crezi ca miscarea sportiva „de masa” este mai slaba in Romania, comparativ cu ce se intampla afara?

In lumea asta, totul se face pe bani. La noi in tara, in perioada de tranzitie, produsul intern brut a fost foarte mic, iar banii alocati pentru sport au fost putini. Nu premiile sunt importante, ci a crea centre, spatii de antrenament, publicitate, sa pregatesti oameni.

Nu ne trebuiesc neaparat stadioane de alergat, ci macar zone de alergare. De exemplu, in Budapesta exista insula Margareta, care are 5 km in perimetru – in fiecare dupa-amiaza, peste 5000 de oameni alearga in jurul acelei insule, oameni de toate varstele, oameni cu handicap fizic. Este necesar ca oamenii sa inteleaga ca nu cat de tare alergi este important, nu pe ce loc iesi, nu ca te-a intrecut un prieten.

Crezi ca o sa se intample si la noi sa avem maratoane mari, ca afara?

In mod sigur. Incet-incet vom ajunge si noi la acel nivel. Vin in tara straini care aduc experienta lor de acolo; romanii pleaca la concursuri afara. In plus, se va descoperi ca aceste concursuri reprezinta oportunitati de a castiga bani. Cu timpul se va crea o moda, un trend. Pentru multi romani este o ciudatenie ca la marile maratoane, in ciuda unor taxe substantiale, locurile se epuizeaza cu cateva luni inainte. Foarte multi nu inteleg placerea – dai 50-80 euro ca sa alergi 42 de kilometri... De ce? Pentru ca nu au participat la astfel de momente. O singura data in viata daca participa, vor intelege. Alergarea, alaturi de inot, reprezinta un sport complet, in care folosesti majoritatea muschilor, tendoanelor, articulatiilor, circulatia este activata, inima bate altfel...

De ce crezi ca oamenii isi schimba perspectiva asupra vietii in momentul cand participa la un maraton?

Maratonul este o cursa care tinde sau chiar depaseste limitele normalitatii fizice. Faptul ca te duci spre limita, ca intampini senzatii extraordinar de intense, dar placute... Senzatiile sunt amestecate, mai ales dupa ce treci de 28-30 km. Numai faptul ca te gandesti ca ai alergat 42 de kilometri... 3-5 ore... Unora le e greu sa stea 3 ore sau sa faca o activitate statica atata timp. Unii cred ca te-ai putea plictisi atatea ore. Insa in timpul unui maraton nu ai nicio secunda de plictiseala. Preocuparea principala este timpul. Astepti kilometrul sa te uiti la ceas. Vezi oameni care sufera pe langa tine si constati ca este o chestie comuna. Asta te motiveaza sa continui. E o dorinta de a demonstra ca poti face lucruri mai bine decat altii. Este un Everest al tau personal.

Cum se impaca pregatirea pentru maratoane cu viata de familie si viata profesionala?

Incerc sa fiu foarte exact in ceea ce fac si sa utilizez la maxim timpul, imbinand activitatile de servici cu cele de familie, facandu-mi planificari atat pe termen scurt cat si pe termen lung, binenteles, avand grija sa-mi fixez ,,fereastra pentru sport’’. Totdeauna, atat antrenamentele cat si concursurile se desfasoara in timpul liber, renuntand uneori la filme, vizite si alte placeri. Incerc sa alerg zilnic, chiar daca ma intorc de la servici seara tarziu sau plec in misiune pentru mai multe zile. La servici ma straduiesc sa imi fac treaba cat mai bine, totdeauna avand o relatie foarte buna atat cu sefii cat si cu colegii.

In privinta familiei, marturisesc ca sunt fericit ca am o sotie intelegatoare si doi copii, o fata si un baiat, cu ale caror rezultate atat la invatatura, cat in sport ma mandresc. Ne sprijinim reciproc si gasim timp pentru tot ceea ce ne propunem.

Eu am trecut de la tenis la atletism din mai multe motive, printre care si familia. Am doi copii si am realizat ca si ei trebuie sa faca sport, iar acest lucru nu se putea intampla privindu-ma pe mine cum joc tenis. La atletism e mai simplu: se pot antrena odata cu mine. Le fac programul dinainte si ei stiu ce au de facut. Imbin joaca cu programul de alergare. Chiar am participat impreuna la concursuri si am fost premiati ca familie. Baietelul meu a alergat un cros de 4 km la 4 ani. Initial nu am fost de acord, pentru ca am considerat ca este prea mult pentru el, insa isi dorea acest lucru si l-am lasat sa incerce. Apoi au fost concursuri in care nu l-am lasat sa alerge pentru ca ploua si a stat suparat in masina – e ceva ca un copil de 5 ani sa planga pentru ca nu poate alerga prin ploaie la un concurs... Iarna, amandoi copii merg la inot.

Cum iti vezi viitorul, apropo de activitatea sportiva? Ce planuri ai?

Daca in 36 de ani nu a existat saptamana in care sa nu fac sport, este putin probabil sa ma schimb de aici inainte si sa duc o viata sedentara. Am ajuns la un anumit nivel si vreau sa mi-l imbunatatesc. Vreau ca la 55 de ani de ani sa alerg la fel de bine. Vreau sa arat ca varsta este o stare de spirit. O sa particip in continuare la concursuri, dar de placere, fara stres, fara resentimente – atat crosuri, cat si maratoane. Vreau sa alerg cat mai multe maratoane, atat cele mari, renumite, unde mergi mai mult pentru placerea spectacolului, cat si din cele mai mici, unde ma pot clasa printre primii si sa imi satisfac pofta de victorie.

PAGINA  1  2  3  4