INTERVIU CU MARIAN TUDORICA

Marian Tudorica este genul de om care dupa 8-10 ore de munca gaseste suficiente resurse pentru a iesi la antrenament, intr-o lume in care cei mai multi barbati s-ar tranti pe canapea la televizor, cu telecomanda intr-o mana si berea in cealalta. Si asta in conditiile in care munca lui nu este deloc usoara – comisar in cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane, si mai mult decat atat cap de familie si tata a doi copii superbi de 6, respectiv 9 ani.

Auzindul cu ce pasiune vorbeste despre atletism si sport in general, realizezi ca prezenta sa pe terenul de sport, kilometri alergati cu ochii pe ceas, verificarile reusite si mai ales adrenalina dinaintea concursurilor sunt cele ce-l incarca fizic si psihic, oferindu-i si o alta imagine a vietii, in care aglomeratia, stresul banilor, rautatile celor din jur de multe ori ne coplesesc.

In ultimii 5-6 ani a alergat peste 20000 de kilometri si este convins ca acesta este doar inceputul “carierei” sale ca alergator.

Ai fost mereu o fire sportiva?

Da, inca de cand ma stiu mi-a placut sa fac sport. Preferam orice pedeapsa, decat sa nu ma lase sa ies afara. Zi de zi alergam, jucam fotbal. In viata mea nu cred ca a trecut o saptamana in care sa nu fac cel putin 3 zile de sport. Cat am fost pusti am jucat fotbal, desi am avut inclinatie mai mult catre atletism. In momentul cand am inceput liceul militar, a trebuit sa ma limitez numai la fotbalul de sambata si duminica, insa jucam cate 7-8 ore pe zi. Imi amintesc ca duminica seara eram rupt de oboseala; ma miscam ca un robot. La un moment dat am inceput sa trag de fiare, pentru ca eram cam subtirel. Capatand forta, am intrat in echipa de gimnastica si am facut cam 1 an. In scoala militara la Sibiu am revenit la prima dragoste, atletismul. Nu eram antrenat, asa ca am intrat cu greu in echipa, dar mi-am revenit. Dupa ce am terminat scoala militara, m-am lasat de atletism si am reluat fotbalul si tenisul de camp. Revenind in Bucuresti, in 2003 am reluat atletismul – am participat la Crosul Olimpic, mai mult ca sa imi masor fortele. Aveam cu 13 kg mai mult decat acum.

Cat alergi pe zi, saptamana, an?

In cursul unui an, doar vreo 25-30 de zile nu alerg. De regula alerg in fiecare zi. Media este de 10-12 km pe zi, in functie de concursurile pe care le pregatesc. Daca pregatesc un concurs scurt, volumul este mai mic si intensitatea mai mare. Daca pregatesc un maraton, media este undeva la 15 km zilnic, cu o zi de alergare lunga – 20 km. Media lunara este de 350 km pe luna, deci cam 4000 km pe an. In ultimii 5 ani am alergat in jur de 20000 km. S-au adunat… Uneori imi e greu, mai ales iarna cand e frig sau cand se aduna oboseala de la servici.

Iti place sa concurezi?

Da, sunt un om caruia ii place competitia. La mine, activitatea fizica se leaga de ideea de concurs. Trebuie sa imi creez obiective. Chiar si la antrenamente, daca nu am ceasul cu mine, imi lipseste motivatia. Sunt o fire matematica si imi place sa stiu clar ce am de facut. Acum nu mai pot face performanta, pentru ca nu ma mai pot ridica la nivelul atletilor tineri care fac fond si semifond. La concursurile de veterani (>35 ani), reusesc sa termin aproape de primele locuri. In general, concursurile cu premii mai mici, unde nu vin profesionistii le da celor ca mine sansa sa prinda podiumul. In acesti 5 am reusit sa urc cam de 10 ori pe podium, individual sau cu echipa.

PAGINA  1  2  3  4