S.D.: Ce s-a intamplat in continuare?
M.I.: Dupa 2 ani de zile am cucerit un titlu la juniori mici. Apoi s-a desfiintat sectia de haltere a clubului Dinamo. Antrenorul, vazand ca am potential, m-a transferat la Rapid. Acolo am mai luat un titlu la juniori mici, la categoria semi-grea. Ca performanta maxima – am fost selectionat in lotul national pentru Campionatul Mondial din 1975. Din cauza unui conflict cu secretarul de atunci al Federatiei de Haltere, am renuntat sa ma merg. M-am retras la tara si am inceput sa ma pregatesc. Ajunsesem urias – 51 cm la brat, 130 kg la 1,73 m. In aceasta perioada de pregatire, am incercat sa combin iubirea fata de sport cu iubirea fata de natura.
S.D.: Cum era perioada in care va antrenati?
M.I.: Antrenorul meu de la Rapid era adeptul celor 3 zile de antrenament, pentru ca sportivul sa nu oboseasca. Cel mai mare dusman pentru performeri este oboseala. Eu nu faceam numai cele 3 antrenamente pe saptamana si am ajuns sa ma supraantrenez. Practic, dupa ce se termina antrenamentul si se inchidea sala, eu ma itorceam, luam cheile de la portar si mai faceam inca 2 ore de dezvoltare. Ulterior s-a trecut la 2 antrenamente pe saptamana si performanta a crescut. Imi amintesc ca antrenamentul meu era unul destul bine dozat si simplist. Sala Rapid era una dintre cele mai dotate sali. Avea cele mai multe bare. Aparatele au aparut dupa 1980.
Circulau pe atunci tot felul de “povesti” despre sportul cu haltere, care vad ca persista si acum – ca ramai mic de statura, ca devi
i impotent… Prostii.
La concursuri veaneau in general cei avizati. Daca se intampla sa fie un meci de fotbal, microbistii treceau si pe la noi sa ne vada ridicand greutati. Dintotdeauna Romania a avut halterofili buni.
S.D.: Cum va alimentati in perioada cat ati practicat haltere?
M.I.: Eu am avut norocul sa traiesc la tara, in conditii foarte bune. Mancam foarte multa carne de vitel – 1 kilogram odata la o masa. Consumam foarte mult lapte si foarte multa branza. Imi amintesc ca de dimineata pana seara consumam pana la 3 litri de lapte. Proteine de calitate… La mine au contat foarte mult toti cei trei factori – ereditatea, alimentatia si antrenamentul.
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
 |
