MARIAN IACOB, URIASUL DE LA PETRACHIOAIA

De ani de zile este cunoscut ca “uriasul de la Petrachioia”. De ce? Foarte simplu – fiindca a fost si este un om urias. Dar ceea ce il face urias nu este numai trupul sau (in 1977 avea 130 kg la 1,77 m), ci poate mai ales sufletul. Marian Iacob este o persoana complexa: actor si cascador, fost halterofil de performanta, instructor de culturism, poet si recitator, pasionat de arheologie si numismatica. De-a lungul vremii s-a scris in multe randuri despre el in presa.

Bratul lui faimos in anii ’70 pentru o circumferinta de 51 cm (record in Europa pe atunci) poate tine si un creion pentru a scrie o poezie de dragoste (asa si-a cunoscut sotia, pe care o alinta Geriantes, numele unei printese medievale), dar poate fi si o arma atunci cand se impune – de exemplu snopind in bataie sase indivizi care agresau o tanara intr-un parc.

A jucat in peste 50 de filme de lung metraj – “Alexandru Lapusneanu”, “Drumul oaselor”, “Colierul de turcoaze”, “Iancu Jianu”, “Misterele Bucurestilor”… si multe altele. Este un pasionat de arheologie si chiar a facut descoperiri considerate importante de catre specialisti.

Mai presus de toate este un barbat activ la 50 de ani, lucru pe care il considera extrem de important si il recomanda oricui.

S.D.: Va considerati un personaj cunoscut?

M.I.: Fara falsa modestie, as spune ca da, sunt o persoana destul de cunoscuta.

S.D.: Prin ce sunteti cunoscut?

M.I.: Mai intai prin capitolul sport – am fost halterofil de performanta. In 1970 am fost selectionat pentru Campionatul Mondial de juniori. Am reusit sa imping de la piept din culcat cu 200 kg si faceam genuflexiuni cu 260 kg. Am fost halterofilul cu cel mai mare brat din toata tara. Am inceput ca halterofil la Clubul Dinamo in 1968. Primul meu trofeu cucerit a fost cel de campion municipal.

S.D.: Cum de v-ati apucat de acest sport? Cum ati ajuns sa faceti haltere?

M.I.: Am avut aptitudini genetice de mic. Imi amintesc ca unul din unchii mei pe linie materna, intr-una din seri, in comuna Petrachioaia unde am crescut (intemeiata de stolnicul Petre Arion, boier grec pe la 1700) aflata la 18 km distanta de Bucuresti, m-a vizita si mi-a spus ca are niste “rotile” – roti de la vagonetii din mina. Vazandu-ma mai dezvoltat decat ceilalti copii de varsta mea s-a gandit ca ar fi bine sa le iau si sa le ridic. A doua zi m-am dus cu mare bucurie sa le iau. O roata cantarea 31 kg. Dupa un an de zile am reusit sa ridic de la piept un ax cu doua roti in fiecare parte – si eram doar un copil. Un frate al meu mi-a sugerat ca ar fi bine sa merg la un club sportiv si sa practic haltere. Cum Dinamo era cel mai apropiat club, am mers acolo. Ca antrenor l-am gasit pe domnul Alexandru Cosma – un antrenor de notorietate internationala. Ii datorez foarte multe acestui om, fata de care am stima profesionala si umana. El si-a dat seama de aptitudinile mele si de forta mea. Imi amintesc bine ca in sala era Mincu, super-greul nostru, care reusise sa ridice 170 kg, ceea ce pe atunci era o performanta. El i-a atras atentia antrenorului despre capacitatile mele. Asa a inceput cariera mea sportiva.

Pagina 1  2  3