ION ONCESCU, OMUL CU BRATE DE FIER

Nu are rival in Romania, iar in lume ai putea sa ii numeri pe degete pe cei care i-ar putea pune probleme la un concurs. In lumea skandenbergului este de mult un nume pe care cunoscatorii il rostesc cu respect. Ion Oncescu, la numai 29 de ani este in fruntea clasamentelor mondiale, intr-un sport pe care putini il inteleg. Recunosc ca pana sa ma intalnesc cu Ion, nu banuiam complexitatea skandenbergului.

Ion este un personaj complex. La 12 ani gandul lui era sa fuga din tara. Evident asta se intampla pe vremea lui Ceausescu. Isi facuse planuri ca pana la 17 ani sa fie pregatit sa paraseasca Romania, si pentru ca nu stia pe unde va iesi din tara se pregatea pentru orice posibilitate – inotand si alergand. Mult. E ciudat ca un copil avea astfel de ganduri, in loc sa bata mingea pe maidan sau sa mearga la clubul de traforaj… Asa simtea el ca trebuie sa procedeze. Intre timp a venit Revolutia si nu a mai avut ocazia sa isi puna in aplicare planurile.

A terminat Facultatea de Jurnalistica si ASE, Relatii Internationale insa marea lui pasiune ramane skandenbergul.

Este fascinant sa il vezi concurand.

Vine adversarul furios ca un taur sa ii “rupa mana” – adversar care inainte concurs ii spusese ca o sa il bata intr-o secunda. Ion il asteapta calm, cu o figura impenetrabila. Probabil ca stie ca oponentul sau nu are nici o sansa. In sala este o liniste respectuoasa. Urmeaza secundele de tatonare, “negocierea” cu arbitrul si startul. Ready. Go! “Taurul” se opinteste in bratul lui Ion, care nu schiteaza nici un efort. Isi priveste adversarul, care mai are putin si explodeaza din cauza efortului. L-ar putea “arunca peste masa” din prima secunda, dar il lasa sa se faca putin de ras. Apoi cu un gest rapid, aparent atat de lejer, ii striveste bratul de masa…

Spectatorii izbucnesc in urale. Ion zambeste in coltul gurii. A pierdut de mult numarul victoriilor.

Dr.S.D.: Cum ai ajuns sa devii un nume in skandenberg? Care este “traseul” tau in sport?

I.O.: Am o istorie foarte interesanta si nu cred ca cineva in tara aceasta are un traseu similar cu al meu.

Pe la 12-13 ani am inceput sa fac inot. Ajunsesem sa reusesc sa inot sub apa pana la 100 de metri. De asemenea, faceam tractiuni si urcam scari pana nu mai imi simteam gambele. Si acum reusesc sa fac 2-3 tractiuni intr-o mana sau chiar in 2 degete, ceea ce este o performanta la greutatea mea de 92-94 kg.

Am facut si fotbal, la Dinamo, dar numai cateva zile pentru ca am simtit ca nu mi se potriveste.

Urmatorul sport pe care l-am practicat a fost tenisul, sub indrumarea lui Segarceanu. Eram clasa sasea atunci. Dupa o luna si jumatate de antrenamente am observat ca mi se dezvoltase bratul si umarul drept, existand o disproportie fata de partea stanga, asa ca pana in clasa a 8-a a trebuit sa joc si cu bratul stang ca sa imi aduc ambele parti la proportii normale. Ajunsesem sa joc cu doua mani. Era distractiv – un fel de “dublu singur”.

Apoi am trecut la atletism, unde chiar am avut cateva performante la concursuri. Ma antrenam foarte intens, practic dublu fata de urmatorul ca valoare. Am renuntat sa mai concurez, pentru ca premiile erau nesemnificative. Imi aduc aminte ca la un concurs am primit premiu niste cesti de cafea… In plus ma antrenam in sala de sport de la Dinamo, o adevarata “groapa cu praf”, unde nu puteam respira. Avusesem ocazia sa particip, pe cont propriu la cateva concursuri in Austria, unde conditiile erau cu totul altele, premiile erau consistente, ca sa nu mai vorbim de aerul de acolo. Asa ca am decis sa reunt la atletism, dar numai la cel competitional, pentru ca si acum alerg ca sa ma antrenez.

Acum am renuntat la mersul pe bicicleta sau pe role, pentru ca imi este teama sa nu ma accidentez. Am o accidentare la una dintre maini, pe care am suferit-o recent la un meci, din cauza arbitrului. Medicii mi-au spus ca nu o sa ma mai vindec. Eu ma antrenez foarte intens, aproape dublul fata de normal. Ma resimt dupa acea accidentare, in sensul ca ma doare, insa la un nivel suportabil. Abia acum am constientizat si eu ca si corpul meu are limite.

Pagina 1 2 3 4 5 6 7