Cromul

Este un oligoelement care serveste in organism drept cofactor pentru o proteina ce potenteaza functionarea insulinei. Insulina induce transportul glucozei in celule, accelereaza metabolizarea acizilor grasi si stimuleaza activitatea enzimatica ce faciliteaza sinteza proteica.

Deficitul cronic de crom induce cresterea colesterolului si reduce sensibilitatea la insulina, crescand astfel sansele aparitiei diabetului tip 2.

Cromul se gaseste in drojdie, broccoli, grau, nuci, ficat, galbenus, mere, ciuperci, insa procesarea alimentelor elimina o parte din crom.

Antrenamentele foarte obositoare, insotite de un aport crescut de carbohidrati induc pierderea cromului prin urina, crescand potentialul aparitiei deficitului de crom. In special in cazul sportivilor cu diete sarace in crom, este prudent a se administra un supliment cu crom.

Pe piata suplimentelor nutritive, cromul este foarte bine vandut pentru ca este prezentat ca un produs ce "arde grasimea" si "dezvolta masa musculara". De obicei, cromul se vinde sub forma de crom picolinat (acidul picolinic fiind un compus organic din laptele de mama, care ajuta la transportul mineralelor).

Cu toata publicitatea din jurul sau, cromul este un supliment supraevaluat - numeroase studii au aratat ca in cazul indivizilor sanatosi (care nu sufera de diabet) suplimentarea cu crom nu exercita nici un efect asupra concentratiei de glucoza sau insulina. Asadar suplimentarea cu crom nu are nici un efect ergogenic, nu modifica compozitia corpului (scaderea stratului adipos si cresterea masei musculare) si nici nu mareste forta.

Singura recomandare a utilizarii cromului este in cazul celor cu deficiente, la care se indica administrarea a 50-200 mcg/zi.

Suplimentarea cu crom poate fi periculoasa, deoarece cromul intra in competitie cu fierul pentru siturile de legare pe proteinele serice si astfel se poate ajunge la deficite de fier si anemie feripriva.