Se intampla uneori in viata sa existe un moment in care destinul pare sa ne faca o gluma proasta - iar in viata unui sportiv acest lucru se produce printr-o accidentare. Si asa cum spune vorba din popor - o nenorocire nu vine niciodata singura. Frecvent, accidentarile sportivilor sunt insotite de o intreaga galerie de emotii negative cum ar fi furia, negarea, respingerea si chiar depresia. Pentru o persoana anterior sanatoasa si intr-o forma fizica foarte buna, o accidentare are un impact psihologic mult mai mare decat pentru cineva cu o sanatate precara. Persoana respectiva traieste cu sentimentul ca i se face o nedreptate. Este foarte important ca in acea perioada, sportivul traumatizat sa beneficieze de sustinere permanenta, sa scape de gandurile negative si sa caute o abordare pozitiva pentru a face fata situatiei. S-a dovedit ca un sportiv cu o gandire optimista, flexibila, puternica si cu o capacitate mare de concentrate, reuseste sa depaseasca mult mai usor momentul.

O prima strategie care da roade este acceptarea situatiei si mai mult decat atat implicarea activa in rezolvarea acesteia. Sportivul trebuie incurajat sa invete cat poate de mult despre cauza, tratamentul si prevenirea respectivei probleme. Lipsa de cunoastere este prima cauza a anxietatii. Este de preferat ca sportivul sa discute cu medicul si cu antrenorul si sa le puna urmatoarele intrebari:

Intelegand pe deplin problema, sportivul va stii la ce sa se astepte in primul perioadei de recuperare, se va teme mai putin si va avea sentimentul ca poate controla situatia, ceea ce ii va mari increderea in sine si ii va imbunatati starea psihica.

De asemenea, este important ca sportivul sa isi accepte starea si sa fie constient ca are cea mai mare parte de responsabilitate in procesul de recuperare. Aruncarea vinei asupra unui factor exterior nu face altceva decat sa creasca sentimentul de frustrare si de furie.

Secretul recuperarii si vindecarii rapide este implicarea totala in tratament, ceea ce inseamna ca sportivul trebuie sa aiba incredere deplina in medic si antrenor si sa le asculte indicatiile. Uneori este nevoie de psihoterapie efectuata de o persoana calificata. Insa chiar sportivul poate fi propriul sau psiholog, concentrandu-se asupra eliminarii gandurilor negative si mentinerea unei dispozitii optimiste, cu concentrarea atentiei asupra recuperarii.

Dupa un traumatism important, invalidant, unii sportivi tind sa se izoleze de colegi, de prieteni, de antrenori. Este important ca acest lucru sa nu se intample, fiindca toti cei apropiati pot sa ajute cu sfaturi, incurajari si sa fie la nevoie adevarate "paratrasnete" pentru furia si frustrarea acumulata. In cele mai multe situatii, doar gandul ca nu este singur si ca nu trebuie sa infrunte de unul singur perioada de recuperare, poate fi de un real ajutor sportivului.

Sportivii pot sa continue sa isi faca planuri si sa isi stabileasca obiective chiar si in perioada de recuperare. Principalul obiectiv este vindecarea si nu performanta, dar si acest aspect poate tine sportivul motivat. Observand micile ameliorari, care conduc spre vindecare, poate creste increderea in sine. Cu ajutorul medicului, sportivul isi poate stabili obiective realiste pentru fiecare etapa de recuperare, evitand tentatia de a grabi lucrurile. Este important sa cunoasca limitele fiziologice si sa nu le forteze.

In functie de tipul si gravitatea accidentarii, se poate stabili cu ajutorul medicului si antrenorului daca exista posibilitatea efectuarii unor antrenamente cardio sau de forta, care sa nu puna in pericol sanatatea si recuperarea.

Prin cunostere, sustinere si rabdare, aceste perioade neplacute pot fi depasite, fara a face din ele o tragedie. Este important sa va stabiliti obiective realiste si sa aveti o gandire optimista, concentrandu-va asupra recuperarii si alungand gandurile negative.

Adauga un comentariu Acest articol are 0 comentarii.